luni, 28 octombrie 2013

I'm not that drunk to say I love you.

ne-am întins pielea prin nocturnele caniculare,
imbrățișați autumnal prin cearceaf și mișcări seismice
de carne...
ești un anotimp de simfonii prin așternut sideral.
iți plouă privirile cu violet intens pentru a nu știu câta
seară, doar ca să ne trezim în fiecare dimineață
cu frunze cazute pe tâmple 
și lipite de piept.

și ce dacă e frig afară, prin preajma ta devin centrală nucleară - 
libret de voite secreții și sacadări claviculare
respiram prin gene animale...
dansând cu mâinile în vecinatatea 
obraznică a pijamalelor 
imateriale...

vineri, 27 septembrie 2013

sin.copă

ne-am inundat degetele prin cerneala
tastelor conțopiste ruginind
în distanța rece dintre imposibilitatea
absentă a corpului opus – din
timpul mitic prin timpul profan
și prin poluții de bună dimineața...

ne rămâne doar iasomnia din petala
privirilor...
în timpi de foșnet prin pătură
adulmecați până la refuz în
degete care sacadează pe piele

și bruiaj.

marți, 17 septembrie 2013

Le Petit Prince (...austral)

ne-am împrăștiat oglindirile
prin vapori de soare și bucăți lubrice
din ploaia pe care o certăm
anodin-tremurând-volatil…

prin ceasurile care bat distanțe în
cearceaf și brațe conturate adonisiac
în moale și clavicule, parfum de
falange tot mai reci și gene umede

adormi în propriul anotimp

autumnal-maniacal-torid

duminică, 25 august 2013

îngeri impersonali

ne ciocnim oasele
la aceiași oră, indicată de un ceas defect
prin butonari de piele încrețită de prea multă sudoare
și bitum,
nimic n-are să ne oprească vreodată din dansul
prin pene și aripi crescute pe degete.
în seara asta vorbesc cu greierii...
crii crii crii, de fiecare dată ajung să urlu,
pentru că am impresia că nu mă înțeleg.

luni, 19 august 2013

perseide prin degete reci

șoldul îți miroase a pepene galben
parfumat prin așternutul aproape rece,
cuprins în aura degetelor
care-ți tastează prin firele de păr rebele
transcripții de Liszt...


îmbrățișați prin clipele dintr-un somn
surd ne lovim de laptele din buricul degetelor
o melancolie stereo de respirații și alunecări
prin piele

e noapte, iar greierii îți sar pe
piept, buimaciți-erodați-cati-felați.

duminică, 4 august 2013

title me. cu (un) mine prin așternut. opus: ∞

e cineva acasă Mircea?

să ne smintim falangele prin boare de acid boric
și băieții cărora vrei să le fotografiezi chipul cu o holga
printre zarzavaturile expuse în frigiderele engleze
pentru ca prin meandrele vieții tale ai trecut atât de repede
crescând prin tablouri cu o violența emoțională
și fizică excelentă, prin bucăți de dublă penetrație a
pânzei de către cyborgii din pensule
și arhanghelii mascați în serafimi și câinii
din colțul privirii, care urinează prin florile comunale
și eu. și tu. și amândoi. cu sau fără. așa cum, inevitabil
degetele indică un sirius pervers.
sau cum îți scoți bicicleta la plimbare până la cofetărie să înfuleci Un Irezistibil de ciocolată
și cum te "cerți" frecvent cu doamnele de acolo, pentru că de fiecare dată
ceri "UN irezistibil de ciocolată", ele spunâdu-ți că nu au așa ceva, dar
poate că faci o confuzie și te referi la O irezistibilă de ciocolată...
- Dar eu vreau un irezistibil.
- I-RE-ZIS-TIBIL-Ă!
- Vreau un irezistibil...
- N-am să o scot la capăt cu tine, așa-i?!
- Așa-i, acum dați-mi UN irezistibil.
cineva ți-ar spune că  nu cauți unde trebuie...
irezistibilii nu îi prea găsești la cofetărie.
dar irezistibilii trăiesc prin vitrine și sub tejghele.
îmi dau seama că Irezistibil de ciocolată sună  amestecat în gen...

Irezistibilul de ciocolată e o ciocolată travestită.
Irezistibilul de ciocolată e un exhibiționist de vitrină.
Irezistibilul de ciocolată e un irezistibil de ciocolată.

geometrii zoomorfice și parfumul
asemeni unei transpirații dintr-un regat virtual.
să fie oare de la faptul ca-ți sunt dilatate vasele de sânge...?
dezbracă-te. mănâncă înghețată. joacă-te cu un cub de gheață.
îți poți imagina cum gâdilă băiatul ăsta și cum e straniu  să știu că ți-e sculată...
caut un sunet și fixații orale pentru luna care ne biciuiește pe spate constelații pe piele,
întinși prin fân în nopțile matinale împreună cu orchestra care ne cânta o simfonie
a noua imaginară.
simfonia a noua durează câte ore vrem - când te întreb dacă ai făcut sex pe compoziția asta...
și dacă nu, îți propun să...
faci dușuri reci înainte să te îmbraci să mergi la întâlnirea colocatarilor, Mircea?

miercuri, 24 iulie 2013

(candy)-[perfume]-{boy}



înotăm în păcatele verii respirând
[efemeral-lunatic-visceral
prin fiecare porțiune de falangă care ne
poate cuprinde de torsul umbrelor flămânde.
îmi miros încheieturile a tutun,
e o tragedie...cum nu-ți poți mirosii propriul miros,
el prin ecou mut îmi răspunde că
băieții care fumează au gust...
(mai dulceag)

avem o poezie pentru fiecare seară,
recitită  nietzschenian prin iarbă și cer gutural,
aduci cu tine zmeură
[decongelate-reci-turmixate]
doar ca să faci loc pentru mai multe
{îmbrățișări-siderale-turmentări}
adulmeci adânc parfumul din mine,
o floră de carne smintită
{petală-cu-petală}
prin valuri de îmbinări și secreții

{[...(să-ți mănânc zmeură de pe abdomen)...]}
 e mirosul care ne provoacă convecții

duminică, 21 iulie 2013

robertian




smintiți prin bule de soare
și distanța dintre bătăile din poarta pieptului
ne ruginim încheieturile prin miresme și bucăți de epidermă ploioasă
electric-somatic-nevroasă
acolo unde lungimea se măsoară în palpitații pe minut
și centimetri de săruturi în sus
erectografiat-alunecat-imediat-opus

parfumul brațelor întinse 
răstignite prin șolduri
și bata boxerilor mult prea elastică
 aparent inutilă ne
împrăștie prin pământul asfaltat
și răspândiri de degete într-o melancolie haute couture

sâmbătă, 20 iulie 2013

bad things with bad boys

mi-e noapte prin carne,
în fiecare seară ne cresc flori pe tâmple
și piept
ne-am ornamentat privirile
cu foiță de aur
precauți printre lacuri de sudoare
și petitgrain

aruncăm așternutul pe fereastră
în nopțile caniculare
ne zugrăvim esența pe podea
într-o cavalcadă de atingeri
eronate-suspendate-eviscerate
și note muzicale gemute
într-un registru grav-dantesc-suav
dăm volumul spre maxim să nu ne audă vecinii
lepădați fiecare prin pielea celuilalt
lăsând geamul deschis să ne vadă
serafimii...

respirăm în rimă
încrucișată
împerecheată
clandestină

sâmbătă, 13 iulie 2013

bulge grabbing



e noapte în america
atunci când ne aruncăm aripile la somn,
de fiecare dată după ce deschidem deziluzionați
televizorul doar ca să-l închidem la loc...
contorsionați prin vene și paiele din perne
ne izbim de colțuri,
prea multe colțuri în sus...- cât despre triunghiuri,
le întâlnim doar în mișcarea buzelor
orizontale-agasante-morale
 prin acea efemeritate aproape cameleonică,
și dureroasă prin trinitatea unghiurilor
căci știm amândoi că nu-s un sfânt...atunci când
consist prin erecții
acest mal du siècle de voite secreții
și laptele care-l bem ca pe un medicament
tăcut-gemut-contondent
prin transpirații și lenjerie de corp
gata de explodeze...

vineri, 28 iunie 2013

comme des garçons


îți scriu poeme pe claviculă
întinse asemeni unui crist
trist-astmatic-onanist.
ești...
parfumul băiatului care doarme,
dimineața, într-o zi de toamnă,
gol...
claustrat de raze, într-un soare
violet
înconjurat de lenjerie albă,
lactic-cenușiu
diafan.

propriu pielii...

pe care îl mirosi asemeni unei anticipații...
momentul acela când nu te atinge nimeni încă, 
dar știi ce se va întâmpla. 
când se augmentează sunetul respirațiilor, 
și pielea devine mai sensibilă. 
irevocabil cel mai erotic lucru din lume...

pornografic-clandestin - și mirosul pieptului tatuat
dizolvați într-o compoziție de cerneală
și note muzicale florale...
distopie în flăcări
acolo unde îmbrățișările și săruturile
sunt inevitabile...

joi, 20 iunie 2013

marți, 11 iunie 2013

Etat Libre d'Orange




(ascult...în pijamale și cu picioarele prin pereți
dacă o să mă întrebi ce zi e azi...o să-ți zâmbesc.
e frig și-mi priește.
  am degetele reci, 
și-aș vrea să le am așa toată viața
in a romantic-qothic twisted way...)




o să fii băiatul cu par bacovian, un petit prince contemporan
cu poșeta și unghii făcute cu praf de stele.
și o să porți numai Etat libre d'orange... 
cu sudoare și trandafir
asemeni curvelor stradale care-și vând unghiile
pe un euro prin colțurile din montmartre
o să freci menta prin parcuri, după ani de zile de stat numai în casă, ștergând praful, și gătind...
și-ai să porți peruci bon-bon...

Eu-tu-toți-toate-totul-nimic...tot așa cum



Le parfum est mort, vive le parfum!

vineri, 17 mai 2013

septentrional

ne plouă în primăveri
și prin șovăiala de atingeri evanescentine

întinși la absolut prin fulgi de păpădie
și plumbul din așternut,
noptatic, ne furăm din privire
unul-celuilalt
propria oglindire

doar violoncelul mai crestează în
portativul din carne
ceea ce...
fiecăruia îi este frică să
imagineze



(întinși nocturnal,
speculăm ceea ce simțim)

miercuri, 24 aprilie 2013

secvență în andantino

refuzați din întinderea de albastru
poleit cu secvențe de copaci infloriți
și aer trecut diafan printre degete,
surâs aruncat prin noapte - ne prindem
de fiecare minut care transpare prin piele...


miercuri, 3 aprilie 2013

Anthurium austral














(starea de fapt ți-e diformă)
prin boreale în așternuturi
și catedrale de priviri
care se sfârșesc la marginea patului autumnal
și încep odată cu frunzele căzute,
lipite de talpă...
frunze aduse până în dormitor,
așezate printre pori, au ceva din
parfumul toamnei-bărbat...
ne înfigem degetele prin ceară, trasând linii
în sus

prin abandon petale albăstrite de
căpruiul ochilor devorează cerul
la fiecare atingere plângi printr-o muzică auzita prin carne
răspândind pudori prin deschiderea florilor,
purtăm aceiași haină, transpirați în melodrama
existenței,

bucăți din lumină ne strălucesc în piele -
ca interiorul unui cufăr cu faină
și șoapte precare
(măcinat de umezeala clipei îmi întinzi mărul adamic)

amândoi lezați de hegemonia respirației

și ciocolată aerată pe buze

și sare.




luni, 18 februarie 2013

([pixel]{poem})

degetele indică miezul nopții,
podul palmei îmi ajunge undeva printre nori
și aer rarefiat de ultima țigară aprinsă în 
fața somnului...
de acolo, de sus căzut în mine 
pot doar să tac...
îmi tastez pe frunte bucăți cubice de îngeri 
aureolați de murdăria din covor
și parfumul împrăștiat pe claviculă, în fața oglinzii
seară de seară
există o fascinație a pixelilor sonori
care-mi îmbie degetele 
la poli-amor
și sacadări de preludiu prin firele de păr...


vineri, 15 februarie 2013

piandepiele

îmi obosesc privirile, măcinate de căldura postumă
din așternut,

doar patul în versuri, de fiecare dată altul, niciodată același,
ne cuprinde lirismul din gene și degete -
o ploaie în...e-minor

(închidem ochii când adâncim un moment)

suntem imaginați până la refuz,
de atingeri caniculare
prin clapele din pianul de piele,
ce ne împinge spre a ne lega porii prin 
oceane de respirație și cutremur prin carne 
rezidă din dorința de a-ți asculta plăcerea,
iar tragedia e că trebuie să ne 
mulțumim cu auzul propriei plăceri... 


(...paturile și băieții din ele - niciodată aceiași)



marți, 12 februarie 2013

epifanie sub zero grade

iarna se sfârșește undeva în vârful degetelor de la picioare -
ramolite sub bumbac și căldura caloriferului îmbrăcat
în straturi de vopsea incoloră
mi-am făcut un ceai, aburește lângă veioza purpurie de pe noptieră
și nu pot face altceva decât să privesc cana decorată londonez
sau să adulmec vapori de mentă, catifelați prin aer,
apoi așezați în flori de gheață pe geam...

îmbrățișările există doar în tablouri,
hașurate în alb murdar, de linii intersectate
și textură de acrilic -
ai parte de ele doar atunci când accidental
îți cade privirea pe perete
sau când nemișcat privești în gol,
în golul propriei tragedii...
sau când ai pe cineva în vizită
și-ți remarcă tablourile.

iarna se sfârșește acolo unde vrea ea,
prin lemnăria ceaușistă
sau aerul pe care-l respiri
prin țigara fumată pe balcon, la minus
cincisprezece grade în boxeri
prin pielea care se contractă și te sugrumă
să tușești convulsiv

iarna te face să simți că trăiești
până când începe primăvara,
sau mori...



duminică, 10 februarie 2013

matinal prin gene

ne-am deschis ochii într-o dimineață
transparentă, voalată de forțări prin degete
și poftă de ciocolată...
sfârșim de fiecare dată îmbrățișați...
de prea mult alb și toamnă în privire
de miros de ceai și pâine prăjită cu unt

de atingeri melodramatice pe sub pătură
și ursul din pluș care negreșit doarme încă
între noi...


vineri, 8 februarie 2013

andante prin carne

în urmele lăsate prin cearceafuri
căldura ne macină extremitățile
reci și obosite în tragedia
degetelor albăstrite cu metil
de privire...
sunt zile în care nu ne ridicăm din pat
în care uităm de cafea
sau nu avem nevoie de fumul din țigară...
în care perdelele rămân nemișcate
iar alarma pornește din cincisprezece
în cincisprezece minute
fără ca nimeni să o întrerupă

și nimeni nu ne întrerupe pe noi...
setați prin aburi și catifea
a mirosi pori de lapte
sau umăr piersicat
prin preludii de foșnete
și
sonate de piele



(oamenii uită să îmbrățișeze,
să-și aproprie alte trupuri de piept -
gratuitatea prin care trupul se lasă
sărutat
și sărută la rându-i...)


miercuri, 6 februarie 2013

{noli me tangere}

înecat cu scrum și
lapte turnat până la refuz în cafeaua
din fiecare dimineață
îmi scriu cu greu butonând taste negre
odiseea tandreților imaginare, organizate la infinit, în ordine alfabetică
și după intensitatea atingerilor.

există o sumedenie de atingeri,
atins de dimineață
atins de piele
atins de petale
atins de alte atingeri
încrucișate
răstignite
de căldură
sau răceală
atingeri fugitive
atingeri din privire
atins accidental
atins de buze și rouă
atins de a atinge
atins de seară, de pătură
sau de ursul de pluș, strâns în brațe,
atins de reverie sau extaz
atins de boală sau atins de prin a atinge.

așa cum atingi oamenii din tramvaie,
prin alcătuirea intimă de țesături
și pori dilatați de vară incertă
așa cum atingi pleoape și clavicule
în dans contopit prin carne și sânge
așa cum atingi florile spre a le rupe
și priva de esență și parfum
așa cum atingi cărțile cu tipăritură
buimacă și proaspătă, colorându-ți
buricul degetelor
sau delicat - cărțile pe care anticarul
le vinde la suprapreț, mimând o prețiozitate
exagerată a obiectului fals consacrat...
așa cum onanistul se atinge
ating ferestre condensate prin cearta dintre
timpul de afară și timpul dinăuntru,
prin încăperi cu fum și picioare reci...

așa atinge-mă


luni, 4 februarie 2013

Sugar-free boys

Amorul se împarte la fiecare colț de stradă,
ambalat în hârtie norvegiană,
parfumat ieftin-clandestin
...cu sudoare și bitum....

(prin subsoluri nocturnale, miscări lubrice
de șold și pulsiuni scopice
doar sexul se întărește explodând rațiunea
îmbrățișărilor...)


Ne scoatem degetele la mezat,
captive printre vrafurile de cărți,
slalom prin cuvinte tipărite pe piele
și negocieri eșuate cu anticarul...

Ceva-mi vibrează asemeni
unei corzi...
întinsă la maxim,
gata să se rupă în oceanul
de mișcări colective
și atingeri
eruptive.

Te-ai apropiat de margine,
pregătit a-ți arunca genele
prin carne și apartamente goale.

Trăiesc într-un conglomerat
de iluzii...
și flori.



vineri, 25 ianuarie 2013

"Dedicated to everyone who wonders if I'm writing about them. I am."

literele au ceva din consistența demonicului, culorile semnelor de circulație îmi percutează privirea.

Dacă vreau să mor...așa o să mor. La volan, compresat printre fiare contorsionate...
Și creieri pe tapiserie.
Falange pe bord.
O să las un testament...prin care  să rog o galerie să expună mașina cu mine, mort în ea...

Ultima operă de artă...
Suprema  Mecanica
sau Amor între om și mașina
sau simplu, Amor Fati sau
Amor violat.
sau Car cu boi


Sfântul Sebastian străpuns de săgeți

Castraveții au formă falusiană, probabil undeva în subconștient o imagine arhetipală atașată sexualității patologice declanșează libidoul...

sau poate doar bat dealuri...

Sunt albastru pe degete
diametral-opus-concret-distrus

Când o să revin în Timișoara o să mă arunc în Bega
Stăteam ore întregi vara trecută gândindu-mă dacă să mă arunc sau nu...
Narcisiac, prin propria-mi reflexie tremurândă îmi spuneam să nu...
În vis, da, câteodată mă întorc în timp sa-l întâlnesc pe Kafka pe străzile din Arad.
S-ar putea ca din necesitatea de a nu mă simții inutil sau din necesitatea de a face ceva, să devin nebun.

Unde ți-e soarele, Cristi?
În plexul solar!
Și răsare sau apune?
Trebuie doar sa-mi ating pieptul

Soarele răsare și noaptea
pentru că băieții sunt ca florile...



M-am ascuns printre priviri inocente
și suflete-machete...
când de fapt  încerc să compensez nevoia de afecțiune cu multe dulciuri...

Indicatoarele de avertizare au un fel halucinant de a-mi sugera chinurile Gheenei, roșul se transformă în vâlvătăi stacojii.
Indicatoarele de reglementare sunt asemeni râului Lethe...uit totul...
Iar mașina de pe copertă - devine un Cerber...

Magazinul de la colț a rămas fără lămâi...
Mi-am făcut ceai, oare, câtă sare de lămâie să pun...?


și totuși...“… the world was a mess, but his hair was perfect”

marți, 15 ianuarie 2013

dimineața din testosteron

rătăciri de secunde, parafrazate prin spasme
și alcool decafeinizat - îmi sădesc
prin piei ruginite note cadaverice
de ancestral-sublim-pornografic

sunt taste ale căror materie se topește
sub greutatea degetului pianist,
logoped-ic fantezist

și ventricule umflate de 
testosteron-adrenalină-și-sulf
mi-am scris pe frunte o dramă existențială
e ceva ce poți percepe doar dacă
îți furnică clavicula...

rămân printre crâmpei de excitație
magistral-canceroasă
și particule dintr-un parfum de iarnă
danturat-tenebroasă

tristețea nu este general valabilă
se administrează doar în cantități infime
de avort afectiv și renunțări iluzorii
împachetată în bucăți de celofan
opac-maniac

Iubirea e asemeni unei vitrine cu bijuterii. Există o tentație inițială în opulența strălucirilor care te face să-ți arunci capul înainte, izbindu-te de luciul sticlei. Și înainte să-ți dai seama te lași cuprins de o dureroasă exaltare. Doar că aproape orice suprafață își pierde în timp exuberanța, cristalele se ciobesc, sau sunt pierdute, aurul se zgârie, se amanetează, sau e returnat. Cât despre diamante, ei bine, un lux pe care nu toată lumea și-l poate permite...



unde "u" marchează pirogravări în carne și "L" șoapte și degete care strâng cearceaful



duminică, 13 ianuarie 2013

logo(cu sau poate)poezie

Încă mi-e decembrie prin vene, un frig în canicula de plasmă și globule pălmuite de fumuri.
Mi-e în fiecare zi tot mai lene a mă agăța de -isme sau pensula îmbibată-n tuș.
Am dat foc unui teanc de cărți sau nu asta înseamnă să arzi în amorul artei fetișiste?
Să te alienezi în concubinaj, printre litere și cenușă.
Adorm tot mai greu, răscolit de un bang surd printre sinapse și alcătuiri de mielină, printre simulări de săruturi și dependentă de pixie stix fosforescent.
Fumez țigările doar până la jumătate și le ascund prin tot felul de locuri; prin sertare violate de praf, prin spatele tablourilor, prin setul de ceai din vitrina ceaușistă, prin cărți.
La presat, un ierbar în care lungimea chiștocului datează afectarea plămânului.
Cărțile cu țigară au un miros aparte de tipăritură sexoasă.
Miros de organ epuizat în trauma ejaculării de litere și forme vâscoase, translucide.
Prin inerență de lichid seminal și boxeri dungați, pictați cu alb.

Fugi printre țesături și esențe lemnoase, să-ți desenezi prin vene baieți cu vaste gene
și trenul sa-ți fie androgină cochilie.
Prin kafka și tomuri din jurnal și poezie.
Linii desăvârșite-diametral-ruginite și privirea fugitiva a companionului anonim, eviscerat de respirații adânc erotice și falusuri imaginar sincretice.


duminică, 6 ianuarie 2013

mental falus reloaded

imagini bruiate de călcâiele tale străvezii
doar corpul tău încovoiat mai are ceva din postura unei
lumânări aromate - de cadavre androgine
și bacterii virusate

aici se așează puful din aripile unui înger real -
departe de filmul expus intim într-o lumină unicelulară

îmi lipesc pe buze bucăți cubice din pielea ta scorojită
și năframă apocaliptică...

sau

doar corpul tău încovoiat mai are bacterii virusate
și lumânări aromate din aripi de înger real -
aici se așează puful...
imagini bruiate de cadavre androgine departe de
postura unui falus străveziu...

la călcâiele tale...

ceva din unicelulara lumină

și

filmul intim expus
într-o privire
concubină 

sâmbătă, 5 ianuarie 2013

consistență prin erecție

violat în fiecare dimineață
cu urme convexe și linieri frugale
de libertinaj cast și volatil-pornografic...

prin carne și lumini de semafor extraterestru
parfum de ”setează locația” 
și isme de stradă 
prin unghii scorojite
caniculă de efedrină
regulat prin sânge și porțelan 
prin pixel erect-concret-direct
doar lacrimi uscate-prăjite-furate
prin decențe superior-agale
și must înghețat de la prea mult soare
prin cețuri de atingeri 
prin culmile oaselor iliace
și blow-job făcut pentru
prosperitate
și palmele mele nu plâng
prin camuflaj de locuțiuni 
degerate
doar polițistul de la circulație 
mai pendulează cu pulanul în 
buzunar

promoții-oferte-locomoții
și posturi de radio cantate-n 
stații de taximetru derbedeu

prin coline-postulate-necrofile
doar limbul de cannabis-voit-sintetic
mai flutură poluții printre dinți
de politicieni prorogați o clipă
venetic

consist în erecții...


joi, 3 ianuarie 2013

Rupere de nori

de ce ne cad aripile de fiecare dată
când îmbrățișăm alte trupuri unilaterale?

luăm același tramvai în fiecare seară,
rupți de realitatea adâncă, de emfaza
zăpezilor ponosite și lumini exigent
claustrate

ne ruginim oasele prin zgomot de sânge
agitat și mit apolinic

răsăritul se voalează printre pori și
carne de lux, printre zori...
dar-fără-dar-și-poate instinctul de rupere
poate să lipsească
sau mai mult
să râncezească prin crăpăturile dintre
degete fragmentare,
dezinteresate de răzbunarea cărnii

mi-aș arunca privirea prin legende și
stâlpi de telegraf cu o bucată din pelicula
unui film mut în mâna stângă

parfumul metamorfozat în brațe de bărbat
persistă fără preget în memoria colectivă
a îngerilor traumatizați de gravitație și
de ambiguu

las umaniștilor viitoarelor ere dilema nașterii
de puf
în puf
prin puf și nori

totul ține de o anumită lumină textuală
în care conceptul nu reflectă odiosul ideilor

bucăți de instrumente indecise
necesare în disecția umbrelor
relevă moartea percepției...

o moarte de pene multilaterale.

luni, 31 decembrie 2012

Septicemie

îmi torn în cești de cafea
burbon și vin
și țuică
să-mi alcoolizez aripile
ascunse-volatil-divin-în-cușcă

beau un pumn de somnifere roz
și lila
și mov - să-mi pun paranteze
în privire...
mi-e ceață prin vene, prin viscol,
prin gene

doar apăsarea
mecanică a tastelor îmi strigă
să respir orfic-corybantic-semi-zeu
decolorat până la refuz de-un germene
ideal-patogen







{pétanque} 1

îmi arunc capul sub pomul de crăciun
rostogolit asemeni bilei de boules...
aș vrea să intru cu totul,
dar îmi rămân picioarele și
torsul pe din afară


mă ascund în fiecare zi
printre sticlă colorată
și lumini chinezești de promenadă
printre îngeri ceramici
și globuri din ceară...
să uit de analogii în carne
și absența zâmbetului serafic


prin bulgari de zăpada și plenar
să privesc lumea printr-un caleidoscop lunatic
și să mărșăluiesc prin spații goale
prin anotimpul discordiei afective...
prin fulgi de -mine însumi- 
și futilitatea existentei...obosit-am 
și pot să ating alți oameni
doar că sunt cu câteva grade mai calzi decât mine
și-mi îngheață corzile vocale
de la prea mult love me tender


căci ăsta-i primul non poem cu mine


căci de câteva zile cina constă
în alcool
și ram pam pam pam

și ce bine-ar fi să  fim nouă înșine
auto-suficienți
Light me up put me on top, let's fuck-la-la-la-la, la-la, la, la

supradoză cu vin fiert și scorțișoară -


căci tot ce-am vrut de crăciun a fost sex
și filme noir

miercuri, 5 decembrie 2012

bang band

ritmuri alterate de dorință (voit-trădate...)
mă trezesc în fiecare dimineață,
zațul de cafea băltește undeva în limita
unde ceașca se sfârșește
(trădează
moleculele îmbrățișărilor)

suntem stropi de lapte întinși
pe cearceafuri și reflexii de ochi
imaculat
retină de sticlă...

mi-e teamă că odată întors
la incipitul poveștilor din cuvinte
 o să-ți schimb alcătuirea...

joi, 29 noiembrie 2012

Adonisiacal

mi-e sete de mesaje de bună dimineața
lipite adonisiac de ecrane siliconate
și buric de degete deformate
răstignit între ignoranțe nocturnale
și valori ale eului martirizat
de ”vreau” și ”fericit”
mastodontic-turmentat-lucid
calibrez nevoile particulare de tine
și raze de soare puerile
mișc prin sentința violată de frustrare
violină-anapoda-vanilină
bule de incertitudine și dispariție
neprogramat-anodină...



marți, 27 noiembrie 2012

TRI_UNGHI


cu fiecare țigară îmi alung fumurile-demoniacal-toride,
nu sunt o bucată dintr-un fractal frugal-alegoric-rememorat
doar traiectorie sălbatică-quasar-mimetizat
derivă de sacru-psihoză-morbidă
vreau doar sa-ți desenez în sangvină
cioburi de nimb-ancestral-epolet-ic
sunt tot ceea ce nimeni nu-și dorește
cu seturi de atingeri dolofan-sintetic
dorinți de defulare special-electrică
prin carne revărsând nevoi de lacrimi ancestral-dubita-bile
te vreau să rămâi, printre-anecdote-canicular-sufletești și flirt-uri crezi-tu-nevinovate
printre rămășițe de ”ești beat, nu ești ascultabil, poate doar condamnabil” și ”acorda-mi mai mult spațiu să mă îndrăgostesc de altcineva”
monstru futil-irevocabil-divin te-ai închis deplorabil
sună prea fericit și ocupabil-culpabil să te ascult acum...
nu imporți, și de ce-ai importa, împrejur și dimprejur,
nu sunt sigur cum să te simt acum,
rupestru-pederastic-afectiv, că îmi ești surmenabil-surmontabil
doar supradoze de viagra îmi mai lasă prin întinderea de piele
fericiri de-o clipă lacanian-sincopic

duminică, 25 noiembrie 2012

gol.goliciune.goluri

prin începuturi de cer îmi tastezi porii
ne fug norii de sub picioare
lăsând goluri de plumb
prin ventricule
lacuri de sare, amăgite de goliciune
de emfază și delapidare
prin astfel de patimi o să-mi arunci privirea -
în gol de metastaze ”vignetine”

sâmbătă, 24 noiembrie 2012

C-GIP-WHORE-PING-PONG-CIRIP



beat, la orice oră, asemeni bețivilor de la birtul comunal

beat de plăcere și tristeți, 
de ce-mi cade mai bine... căci acum îmi cad bucuriile-n bucurii
și fut tristeți-uri 
(fuck the bones outta'of me, I drink the fuck out of ya' 
+sinapse accelerate de hormoni contorsionați + your sex appeal =
 a treia bere aruncată-n grumaz')
- sunt curios cum arați beat, cred că ești simpatic.
sunt idiot-ic, idiopatic, idiomatic, prost și pleonasm-ic de high-
hui
cu răspântia scai...
plus că nasc rime împerecheate, încrucișate, încălecate, călărite,
 resuscitate...
- ești mai prețios viu decât mort...
mort o sa fiu consacrat să... declanșez atașamente non-verbale...
- I could fall in love with you.
nu, n-ai putea, din motive mult-prea-multe ca să le enumăr aici, 
și poate prea înrădăcinate în real, bine, 
poate-ai putea renunța la o parte din limitele-ți existenței 
tutelare...dar totuși...și nu, nu e actualul,
e inactualul, trecutul, viitorul și futilitatea existenței mele perfide, 
alcătuite din nimicuri existențiale și foc meta-liric, 
din epifanii transcendentale, și nimicuri concupiscente, 
din carne-și-oase inutile, și sinapse depășite de inactivitate, 
și neuroni îndulciți de iluzii
("insist" sa-mi spui ceea ce ai vrut sa-mi spui dar nu mi-ai spus)
idealul meu e o insula... răvășita de vânturi și cearceafuri 
vaporoase în alb, 
și culori impregnate-n degete și piele-catifea și poezie-n priviri, 
și aburii de meta-existentă, și îmbrățișări timide ascunse-n 
carapace de vârste, 
și eternul momentului, cauzalitatea emoției, și dragostea atingerii
și...limitele cuvântului prin care te arunc și te postulez de zidurile 
tăcerii
și sex nebun...cu muzica-n urechi...
mereu, întotdeauna, etern...
dintotdeauna
(nu exista coincidență, poate doar in-coincidențe)
sunt un complicat paradox inutil, fii serios, 
sunt doar abandon-abil și uzitabil, poți doar să mă folosești și să 
mă arunci, 
ofer sfaturi nu și soluții - asta mulțumește, îndestulează, 
trans-formă, dar nu mă face iubibil, dezirabil, parfum-abil, paradis-iac-al, 
maniacal-tolerabil
oh God, nu sunt nimic, decât hârtie...nu lua nimic...
sunt doar proiecții-poezie
(bere vărsată pe taste)
sunt sex înspumat-transfigurat-transeptic
scoți poezie-afar'-din-mine
e ciudat cum oamenii spun ceea ce celorlalți le este facil sa audă
- dă-mi mai multe motive să am parte de sex cu tine în capul meu 
în timp ce îți/îmi recit/ți.
eu nu fac sex...acuplez litere și sentimente prin carne
îmi stă scrisul în sus
cu cer, în cer, prin cer
și alinieri de pijamale mulate, contorsionate de dorința și 
eter-etil-morfină
nu-ți ofer nimic, doar relevații de pori dilatați și piele-de-găina...
nopți în care adieri de carne și epidermă se învălmășesc prin 
urme de litere bătute la mașină,
 pirogravate pe buze prea fierbinți a fi sărutate și fragrant de 
orgasm lunatic
- și oare.. nu e destul?
nu ți-e destul, știu ca nu ți-e destul, vrei întotdeauna mai mult și 
reușești să-mi sorbi din muze, 
să le lași morbid-agale-la-picioare, topite prin frunze
(și eu nu sunt sigur că pot sa-i ofer atât de mult)
sunt doar un izvor de câmpie-plan-diform-diafan
sur-sur doar în clinchet amar, timid, singular
sau sunt momente în care nu vrei nimic, 
și izvorăsc filistin-eruptiv-libertin -
și tot...nu vrei nimic.
(te am suspendat, undeva în neantul de palpitații și degete tremurânde)
- beția face din tine mai mult decât îmi imaginam,
te pot lua acasă și îmbăta încontinuu?
într-o cameră umedă și întunecată la lumina lumânării - te las 
să iți distrugi ficatul.
alcoolul mă deprimă-excită-îngustă
câteodată scriu poezii cu voce tare
- fantezie sexuală cu tine... gol recitând poezii.
contopit în fotolii, transpirat de căldură și lumini anodine 
- ud și excitat.
recit doar la ureche
doar în șoapta și anevoie
în mireasmă de bergamotă și falange reci
- deci nu ești doar o proiecție.
(nu am manual de utilizare)
sunt în toate sensurile doar ceea ce tu dorești să percepi
nălucă-îmbătată-în-maree-de-ninsoare
(saluta-mă din când în când, ca sigur nu-ți cad falangele...
falangele cad doar pe clape nu și pe taste)
sunt interminabil-vast-lichid
mă termin doar atunci când fantezie-zi că sunt terminabil
doar nu mă fă să scriu poezii inutil...
- îmi arde întregul corp în focul interior și la sfârșitul frazei sunt cenușă.
ești phoenix-ul meu ideatic
îmi place să te/ți-o ard sistematic.

duminică, 18 noiembrie 2012

Bong-bon-slut

Toamna  ne aruncă trupul
printr-un covor de frunze,
de aici pașii ne plimbă buzele prin colțurile dorinței...
Mi-e sete,
sorb din pleoapele tale - înger prin carne - momente în adagio...
Te am suspendat, undeva în neantul de palpitații și degete tremurânde, sper
ca de aici să alergi spre căldura din mine,

luni, 12 noiembrie 2012

scurt-circuit

lumina ne străpunge palmele
(stigmate în tăcerea frunzelor tomnatice)
îți torn chipul până
în dormitor, așezându-te
printre cearceafuri - ai ceva din parfumul
toamnei-bărbat...
(măcinat de umezeala clipei îmi întinzi mărul adamic)

joi, 25 octombrie 2012

partitură autumnală


fiecare notă muzicală...prin toamnă...îmi face rău...!
m-am hotărât ce o să fac azi - ascult muzică...și sunt insipid, azi aici a căzut bruma, mă simt poleit cu esență de toamna...într-o fantezie barocă: lenevesc, half-naked încă printre așternuturi oscilând între pat și podea, și mai arunc un 
ochi și la muritori când nu sunt ocupat cu mine însumi. Trag cu pușca, sună incitant, acel moment perfid în care conștientizezi pentru o fracțiune de secundă că ai în mâini o armă care poate ucide un om! - have fun, i'm sure i would...! și ascult Schubert și Bach - compozitorii dumnezeirii!
brumă și cafea.
am rămas singur pe închipuirea claviculei tale, prin ceață îmbătată de tresăriri timide de soare danturat, 
și ceai negru cu lapte
timpul își mărește unitatea de măsură - bate minute la porțile tastaturii,
scrumiera e plina
îmi aduc pe birou, în fiecare zi o altă carte, clădesc în juru-mi o pătură de litere
this autumn, like no other before...make's me wanna cuddle...

joi, 18 octombrie 2012

Compediu pentru absolut

te cuprind de sold intr-un mod perpetuu...
adancit printre porii de adonis baroc -
ratacit printre orchestrele imaginare -
tu Backus, serotonin -
sa adormim in ape
seculare.

miercuri, 17 octombrie 2012

That amazing feeling when your crush wishes you a Happy Birthday, or not...

M-am trezit cu un zâmbet înăbușit în pernă...știu că aproape benevol o să persiste toată ziua, cu toate că azi, sentimentul scurgerii ireversibile a timpului e mai pregnant, e normal să fie așa, împlinesc 24 de ani, 8766 de zile, 757.382.400 secunde, 12.623.040 minute...- învălmășite prin carapacea vârstei... 

miercuri, 19 septembrie 2012

Eros-Sinergie

toamna ne colorează mâinile în violet -
pe aici, repudiate, frunzele în cădere
rămân suspendate vivaldian
prin tomuri netipărite
și bagaje desenate cu
cretă

sunt povești nespuse
în lanțuri de rouă,
în
priviri de bachus
in
sinergie de cuvinte
-
pornind de aici
doar frigul ne mai desenează conturul

luni, 3 septembrie 2012

Eros-Epifanie

prin nopțile din vârful degetelor
își fac loc atingeri în oglindă -
sunt reflexii parțiale din umbrele cu care
îmbraci momente în sarea trupească
(cuvintele se lipesc de piele, traumatizate de
epifania cearceafului în alb, doar săruturile
care se lovesc în colțurile lunii sunt uscate,
saturate de dorințe în eter)

așa se face că trădați de propriile mâini
diminețile să nu existe decât episodic
cimentate-cărămidă-cu-cărămidă
în jurul șoldului...
(prin oasele noastre autumnale transpar fragmente de cer)
prin cer
în cer...

luni, 27 august 2012

bulb-manifest

ne întâlnim periferic -
la distanța dintre clapele
unui pian lăsat în ploaie.
prin notele sparte îmi întinzi
cuvinte saturate de dalb
și peliculă stacojie - e tot ce rămâne
în urma privirii tale tomnatice

îmi rod unghiile, piperate de gândul
ca pe stâlpii under-construction
din gările imaginare doar respirația celor rătăciți
prin propria imaginație spală
cutuma cernelii...

fecundez în tine pene de înger -
așezat prin paturi eterne,
insomniacale
pieile noastre fac punte
în fibra delirului
obsesiv
disperat
pueril

- rămân doar bulele incertitudinii.



duminică, 22 iulie 2012

Fantezie backusiană în E-minor

stropii de frunze adunate la periferia
degetelor scot sunete în clapele
vopsite în nuanțe de nori.

în scherzo doar bătăile unei inimi
plafonează pietrele ce ies de prin cuvinte -
manifest de atingeri imaginate într-o simfonie surdă.

mi-e teamă că de fiecare dată când îți întinzi
aripile
cerul de sub privirile mele sfârșite e
neîncăpător
de adolescența notelor
într-un E-etern-minor.

...

marți, 10 iulie 2012

Diurnă/Eternă backusianică.


intro:

e noapte la periferia

genelor tale scăldate

cumva printre boare de soare



printre degete doar parfumul

anotimurilor uscate sărută cristalele din sarea colţurilor

gurii tale - masivă în pene de îngeri

şi licurici turcoaz



imaginez momente în muzica existenţelor noastre

paralele - (dar care se întâlnesc undeva

într-un punct în trauma infinitului)



aerul poartă mirosul claviculei tale -

stă suspendat pe linia unui posibil orizont...



outro:

stăm de fiecare dată atunci cand vorbim/ în faţa unui ocean de neant/ incubezi momente care aprind într-un mod covalescent singura privire în golul oglinzi/

*ne întindem picioarele prin eşenţa cafenie a ceaiului chinezesc

deplasaţi în adâncul norilor/ printre acorduri de albastru/ doar secundele din sentimentul căderii ne găureşte

în piept prăpăstii -

melodramă în irisul depărtărilor//


vineri, 29 iunie 2012

backusian autonomy

printre perdele doar părțile
tale anatomice  
lezate de construcțiile
adonice - cristalin
bronzat în soarele existenței -
mai trec de sentința depărtărilor
interioare.

gravezi în palmele
heruvimilor scenarii de film
mut.

într-un fel straniu doar orizontul ne mai
unește...



vineri, 15 iunie 2012

diformă bahica. poem in ritm backusian v.0.01 - OP 2.

ești o ploaie diformă
farfuriile lăsate pe masa de afară
își contopesc moleculele
cu oceanele din pielea ta

ești o masă in-formă
răstorni
una-după-alta
valurile din depărtările
amorului meu clandestin

esti
vioară antropoforma
ritm de dulceață
in
Allegro.

Andante.

Allegro.


duminică, 10 iunie 2012

dincolo de aparența secundei

dincolo de prezența secundelor prin părul tău
oarecum scăldat în momente de mișcare își fac cuib note
de scherzo - dincolo de lacurile de înțeles din irisul smaraldin
oceanul îmi spune că te alcătuiești asemeni unui adonis -


tatuat cu miros de iarbă
si serafimi timizi
brațele tale cuprind orizonturile
privirilor mele
și le șifonează
în forme ciclice de hârtie



duminică, 29 aprilie 2012

Moment în liniște surda

azi nu aud
cum rând pe rând
în rând de sare
copacii nasc prin
vârfurile frunzelor
momente de adagio
în simfonii lacustre

azi nu aud
replici de actori
muți
și esteți
obosiți
de traumă
/
eu nu aud


duminică, 22 aprilie 2012

elefantul de hârtie

îmbrac cu hârtie creponată
degetele serenisime ale zorilor
din apusurile irisului tău
lucind în tăcere

orele confuze costumate
în perioade de carnaţie
trec alene pe lângă noi
+
lasă nişte urme de tuş
pe lângă orizonturi

doar  elefantul de hârtie
îşi mai flutură urechile prin spaţiile de ceară

miercuri, 18 aprilie 2012

perna de aruncat pe fereastră



perna de aruncat pe fereastră este instinctul de a liniștii ape agitate -  de pietrele pe care le arunci în mine
ești viciul de care vreau să renunț, dar nu o fac niciodată pentru că știu că mi-e  imposibil
merg mai departe
pe trunchiul corpului tău îl îmbrățișez în fiecare seară, amândoi aruncăm cu pietre holografice prin locurile din încăperile tale vaste
Există, cred, în tine un parfum difuz de poezie pe două picioare, nu ne-am aprins niciodată atât de ușor,ne ținem cu dinții de un vânt absent în propria-i lumină orbitoare.

luni, 19 martie 2012

poezie în seară, afumată de primăvară beată sau a doua zi după Denisiadă


îmi păstrez degetele prin carnea ta
rătăcită prin vântul primăverilor
mi-am spus că pielea ta e rece pentru că
îmi vezi pentru prima dată ochii
în fiecare seară
încă de la începutul timpului...
 //
ți-am împletit în fire de ploaie
părul mult prea scurt pentru a fi
împletit
 //
e seară, trăim la aceiași masă
din lemn masiv
fumăm țigară după țigară
după țigară
nu știm dacă amandoi gandim ceea ce defapt
fiecare în parte gândește
(dar nu spune)
//
construiește în zăpada din mine
locuri în care ouăle să poată să fecundeze
sau poate ar trebui să fac eu asta
prin tine
cu tine
în tine...

vineri, 16 martie 2012

Denisiada.op: 2/2

îmi dansezi printre degetele albastre de frig
avioane făcute din hârtie
ai un minunat fel de a spune că sunt aici!
prin tavanul diurn doar apa ne răcorește în acest ținut
în permanență canicular
mi-am dorit să stăm întotdeauna suspendați pe un pat
atemporal, din mătase răcoroasă, alb imaculat.
cu baldachin renascentist îmbrăcat în sute de perdele
timid de vaporoase
îmi închipui că erai gol,
tu, înger carnal
trupul foșnea plăcut sub mângâierea lacomă a așternutului
trupul tău compune o simfonie de parfumuri, astăzi miroși ca un minunat buchet de iasomnie
trupul tău este lapte
ți-ai dorit dintotdeauna o casă a ta, care să fie a noastră
plină cu cărți, să existe în  permanentă impresia romantică
că eu îți cânt în fiecare seară divin la pian
chiar dacă eu realmente nu știu sa cant la pian
te rușinezi pentru că știi că îmi dau seama că gândești asta
să pictez pentru tine doar pentru că eu sunt pictor
ne dorim amândoi ceea ce fiecare dintre noi dorește în parte
mi-e teamă că dorindu-ne prea mult nu ne vom întâlnii niciodată mâinile
altfel de ce ne-om fi oprit doar la a nu ne întâlnii?!

miercuri, 14 martie 2012

marți, 13 martie 2012

eter.diurn

sunt ținuturi întregi
acoperite de ceața pleoapelor tale
în aceste ținuturi lacustre
doar visul mai germinează
halouri în neant
//
doar tu, liber
și fără de lanțuri
agonizezi existența -
îți întinzi aripile în cele patru colțuri
ale paradisului
îți ridici degetele în aer -
zămislești tot
cuprinsul...

luni, 12 martie 2012

de.but

e debutul cercului solar,
acea scurgere din bomboanele
timpului -
prin bețele din lemn
dulceața îmi lipește degetele
și fulgii din cerealele
ochilor

non-fermoar

e cântecul pernelor triste
fără fermoar
din care vata de sticlă
repugnă spre interior

//

implozie în viscere
și curcubeul
îți decorează
frunțile

marți, 6 martie 2012

drama momentului etern

înot prin canicula
minții tale...
fiecare gest îmi
spune că ești tot mai aproape de absolut...
//
decolez de pe porii tăi
luând din zbor
doar sinestezia
chipului tău
în
acvatinta...


luni, 5 martie 2012

moment în ipsos

torni în fiecare zi în forme de
buburuză lut topit
de fiecare dată o buburuză se crapă,
nu de fiecare dată aceiași
//
doar soarele din vârful degetelor tale
poate să înțeleagă de ce prin
alcătuirea apei
praful devine formă
diformă...
//
azi ai turnat în mine...

visare în luna Inocențiu...

//
lenevesc suspendat între momente
de plapumă
fulgii din pernă foșnesc imaginar
asemeni îngerilor care îți spun povestea
în fiecare seară//
îmi așez picioarele reci pe spatele tău -
din acest loc singular
îți proiectez
prin pleoape
filmele uzinelor de
vise...
//
mi-e teamă că o să adormim cu fereastra deschisă...
//

duminică, 4 martie 2012

ultima copilărie.adagio.op: ∞

e somnul ultimei copilării,
acel moment în cerneala
degetelor//

îmi aduc aminte de sugativă
și felul straniu în care
nu o mai folosim acum
de mirosul de obiect didactic
trecut de frenezia secularului
e somnul în somn
îți apăs tastele părului
parfumat de frigul albastru
doar pentru că vrem să ne întoarcem
în realitatea
imaginară//

...

vineri, 2 martie 2012

moment în ciocolată

azi mi-am dat seama că porți în piept monstrul copilăriei
ai adunat ciocolata de pe jos și ai vrut să o arunci
prin ținuturile iscusit împletite de particule din praf,
te-am oprit să-ți spun că ciocolata se poate mânca și de
pe jos...
iar monstrul copilăriei ți-a zâmbit, punându-mi în palmă,
rând pe rând trei bucăți de ciocolată albă...

marți, 28 februarie 2012

o liniște surdă

valuri de zăpadă. sunt crengi ale căror arcuire melancolică în fața vântului uscat pleznesc în construcția lor intimă.
printre cimitirul de vreascuri și diverse urme necunoscute doar lumina amplifică sentimentul cum că pământul transpiră de atâta frig...le privesc cu indecentă prin fereastră cuprins de nevoia de a vorbii singur, ceasul îmi arată ora 1:23, dar e defapt ora 00:23, obișnuiesc să-mi setez ceasul astfel, cu o oră înainte, fără vreun motiv anume...
în fiecare seară aprind lumânări, peste lumânări, peste lumânări stârnit până la delir de mirosul de ceară arsă evaporată și depusă pe dinăuntrul corpului meu. e nedrept că lumânările nu țin o eternitate, focul le mistuie efemera alcătuire.

miroși a lapte...te-am strâns de atâta ori în brațe și de fiecare dată ai mirosit a lapte, a dulce, doar când te supăram emanai un delicat miros de caramel...
uita-te în jurul nostru, sunt atâtea valuri de zăpadă...te aștept în fiecare zi afundat în fotoliu, cu privirea pe tavan căutând suave jocuri de lumină, îți aud pașii pe parchetul rece și vocea salutară care mă ceartă că lenevesc astfel, într-o debusolare atemporală de fiecare dată ascultând din concertele Goldberg de Bach. Ai de fiecare dată impresia, greșită dealtfel, că nu te ascult...dar te ascult mai mult decât crezi tu. te ascult cum te lași cuprins de Morpheus sau Hypnos sau oricare fiu al lui Nyx în fiecare seară, te ascult cum foșnești de sub așternutul cald, cum fiecare celulă compune doar pentru auzul meu mirobolante concerte în adagio, îți ascult bătăile inimii care asemeni unui delir corybantic îmi reverberează simțurile. te ascult când taci adâncit în lectură. îți ascult pleoapele dese, respirația plăpândă, mâinile când îți aranjezi părul...

e ora 01:57, dar e defapt ora 00:57 - acum îți miros parfumul din vetiver pe care îl porți de fiecare dată înainte de culcare. îți ascult pielea cum foșnește asemeni unei zile de toamnă, azi ai adormit cu perna în brațe...



eter.laptic

i-am spus îngerului să-mi aducă
în fiecare zi
timp de milenii
ciocolată din firele trupului tău
împins cu forța spre absolut
de acolo, din infinitul tău lăuntric
reușești să deplasezi în mine cărămizile
eterice

prăfuite de zbor
benevol

doar roua se așează printre degetele tale
cerate
îți sorb din palme parfumul...


te privesc în imaginea mea lăptoasă

duminică, 26 februarie 2012

Piei de pâine

te arcuiești sub oglindă
asemeni prafului depus static pe mobilele incolore/îmi programez ceasul să sune în fiecare dimineață/
la aceiași oră mută/depășesc limitările trupului tău frământând făină în abdomene de adoniși fericiți/
mi-e teamă că pâinea nu o să crească îndeajuns astfel încât să-ți coacă privirea...

Rimmel

mi-e noapte prin labirinturile
epidermei -
domeniul himerei în care îngerii
îmi ascut creioanele iridescente...
tu obișnuiești să culegi florile lemnoase
și să le lipești pe bucăți de
hârtie transparentă...


îmi umezești trupul cu saliva
gurii tale
astfel încât să-mi poți lipii
prin piele o sumedenie de pleoape
vopsite în rimel nuanța Noir hypnotic



sâmbătă, 25 februarie 2012

Trupe.stick

purtai în tocurile picioarelor tale
orologiile unghiilor
aici se bat secundele în stampe prin care îmi atingi seara porii prin mișcări sacadate
de cameleon
mă privești în reflexia cafelei,
departe de a înțelege de ce,
e dimineață - timp în timpan pentru
priviri pătimașe


stau suspendat
deasupra ta
susținut de norii
pieptului tau...

Deka.meron.ic

erau perioadele ploilor fecunde
îți ascundeai picioare prin cenușa
despicată de ceasurile nopții
din când în când prin ferestre
fluturi de epidermă își așează
paloarea...
miroși a lapte
ți-am scuturat de pe umeri
straturi groase de liniște,
era liniștea prafului depus
în lumină
o lumină textuală

îmi așez picioarele lângă ochii tăi/strălucire de apă/și orizontul ne cuprinde în pântecul lui masculin/mi-e teamă că de fiecare dată când rămânem singuri timpul o să-și strângă pleoapele în jurul nostru/și o să ne posteze pe zidurile uitării colective, să rămânem suspendați undeva în sarea din caramel/ înghițiți de propria salivă rupestră//

miercuri, 8 februarie 2012

wake up call

mi-am deschis ochii râncezi de plăcerile somnului într-o lumină de iarnă canceroasă
am stat un moment nemișcat, nesigur unde ma aflu, ce încăpere, de ce lenjeria e rece
de ce lumina filtrează mici particule de epidermă prin aer și le așează
static pe mobile,
îmi simt picioarele reci...?

rond nocturnal

îmi număr genele care-mi cad, pe cele care pot să le prind le așez în ordine alfabetică într-o cutie de chibrituri.
Azi am așezat cărțile pe podea, nu mai au loc în bibliotecă, stau călare una peste alta.
Veioza purpurie aruncă într-un colț de încăpere halucinate jocuri de umbre...-... e musca libertină, prostituata aerului, în deplinătatea rondului nocturnal, filează metempsihotică sticla becului fierbinte. Produce parfum de larve prăjite...

luni, 6 februarie 2012

spectral

Încep să visez, sub pătura de un verde murdar, îmi rătăcesc într-o ordine anatomică, un amalgam de oase și piele, asudată, înroșită, bolnavă de atâta stătut. Pe fereastră lumina stradală îmi desenează pe suprafaţa pleoapelor închise felurite jocuri cateodată incandescente, câteodată se preface în atmosfera dată de lumânările dintr-o catedrală.

sens in non-sens


Îmi pierd sensul printre cuvinte. Literele ruginesc, îmi ruginesc solzii, de multe ori îmi afund ființa prin ținuturile lacustre ale propriei disoluții. Îmi rămân doar crâmpeie din aripi, fulgi dintr-o credință seculară, sclipiri de ametist… se întâmplă de multe ori să rămân în fața monitorului și să nu știu a scrie nimic, și de mai multe ori se întâmplă să nu ştiu cine sunt, si ce rost îmi au emanaţiile…mi-e greu sa privesc la mine ca la ceva important, sau sa mă privesc retrospectiv într-o lumină favorabilă. Întreaga existență îmi apare ca o iluzie, existența mea, toţi cei care mă înconjoară sunt mai veritabili decât mine. Câteodată ating obiecte ca să le contemplu suprafaţa, sau tragă adânc aer în piept pentru a înmagazina mireasma pentru mai mult timp…câteodată stau pe canapea, și nu fac nimic ore în șir, doar stau, si nu mă gândesc la nimic, și în nimicul meu sunt trist… câteodată încerc sa mă mișc și nu pot, sunt paralizat în fața vidului… de fapt cred ca vidul e o definiție obscură a ceva ce nu ne sperie întratât de mult pe cât ne fascinează… Câteodată aprind lumânări, multe lumânări.
Azi e lună plină, deci, prin urmare nu o să pot sa dorm… Nu fac nimic. Băltesc. În casă, mireasmă de cafea proaspăt zdrobită. Mama în bucătărie, frământa aluatul pentru nelipsitele clătite de dimineață. Lumina intră prin haloul de deasupra chiuvetei. O lumină prăfuită. Pe masa ceapa tăiată mărunt, câteva flacoane cu pastile, piper. Ziarul de acum o săptămână, aruncat pe un spătar de scaun, pe scaunul meu. E toamnă, afară e ceață, doar vârfurile copacilor se mai vad, astfel încât nu îți dai seama dacă sunt timizi pentru că se ascund, sau sunt timizi tocmai că își arată coronamentul atât de puțin. Ies pe verandă, e rece, simt cum frigul îmi sărută buricul degetelor, le cuprinde în vraja lor cadaverică și le învinețesc. Stau nemișcat, prin atmosferă heruvimi cern apă sub presiune, o pulverizează printr-o sită cerească. Vizualizez… Pe deasupra caselor, în această mare de acoperişuri stacojii, toamna târzie o să acopere tot mai mult cu burniță sidef bucățile de țiglă, poate doar în jurul hornului, din cauza căldurii o să se facă lipsită...

manifesto

deschid un doc. nou...si astept...ca si cum insiruirile de cuvinte ar trebui sa apara automat...
nu o fac insa...nu lasa nicio urma...imi asez degetele pe taste...fiecare tasta are muzica ei...
o claviatura...si pianul canta...imi canta sonate...

inger de ceara...mi-ai zambit intr-o seara, asteptand o ora clarul de luna...si parcul imens te cuprinde...
te arunca in ploaie...si te cuprinde din nou....si tu ma cuprinzi pe mine...
si mi-e rusine....stii, eu in rusinea mea sunt un tembel...iluzionat de o posibila afectiune...
e trist?
poate chiar asa este...
esti o poezie...alcatuita din tendoane, piele, si carne...toate isi dau intalnire pe linia unui schelet pentru a da nastere
unui adonis renascut...si privirea ta ascunde ganduri patimase...

intro.dement.ial.ism (e) 1

INTRO Un bătrân, pe o stradă obscură își târâie picioarele pe trotuarul de abanos, are în mână o sacoșă de culoarea muștarului, privește pleșuv și anevoie ritmul cu care propriile-i picioare freacă praful de pe trotuar. Alexandru e in fața oglinzii, e dimineață, chior de somn, își spală fața. O țigancă în trenul care duce spre Reșita ține în brațe un nou-născut.

in.exis.dementa.o1

Îmi scapă rațiunea printre degete. De prin beznă îmi sunt adunate sentimentele, la un loc cu necesitatea de a respira. Mi-e teamă că de fiecare dată când deschid ochii, dimineața, răsăritul de soare mult-visat e în văzduh asemenea unui petale veștejite de un soare negru. Pe crengile existenței mele stau agale dizolvate în amurgul trăirilor, neputințele mele, acum privindu-mă îmi repugna mila de care mă dedau. Sufletul mi-e asemenea unei note dintr-o melodie tristă, oricare ar fi aia… Îmi rătăcesc existenta printre lacrimi, trăiesc existența cu paloare și dorința unei posibile inexistențe. Aerul devine osândă, în acest cuib fecundez alene pătimitoare scenarii… Sunt la capătul existenței, nu ştiu altfel să-mi exprim incapacitatea decât așa, scrisă mai sus…

duminică, 6 noiembrie 2011

Amor in amurg tomnatic

lui Tudor
printre degetele tale toamna se strecoara fantomatic...
mi-e de-ajuns o stralucire de cerara
sa-mi gasesc locul in viscerele tale fierbinti si parfumate
arunca-ma prin perdele de frunze
sunt strat in straturile fiintei tale simfonice
percutam impreuna caderea -
amor de toamna
din toamna
in toamna...

duminică, 18 septembrie 2011

D>E>N>IS-i-a-d-a

lui Denis

printre valuri
si aripi de inger androgin
imi strecor
genele in
tineretea ta batrana
asemeni lui
jupiter
rapindu-l
pe ganymede...
printre secretii solare
si inceputuri de stele
iti privesc ochii
in a doua noapte de
perseide...
atinge-mi din nou clavicula
stanga
...

sâmbătă, 17 septembrie 2011

anal.o.gi.(e)/c

imi transpira degetele
prin spatiile dintre plasticul
butoanelor
claustrofob/ic
vizualizati acum cerul permisiv...
submersiv
pornografic
doar luna mai ejaculeaza in trauma
insomniei mele
si stelele sunt
globuri din catifea mov
sirius le agata la ureche
fire de par...
note muzicale sparte in vid
cu vid
de vid
un beethoven-naluca
imi dirijeaza miscarile
pleoapa pentru acoperit
case/le
mi-e pielea tranzistor
-
sunt
unt
apa
sunt a opta octava
registru in
simbol
pentru realitate
traiesc intr-un
univers-voit-superflu

atinge-mi clavicula
...
..
.

miercuri, 14 septembrie 2011

D>E>N>IS

imi deschid bratele
in catarge atarnate deasupra
ochilor tai
-
sa imbratisez luna
timpurie
si pleoapele tale aburinde
-
te asezi in straturile
fiintei mele
nocturne...

duminică, 4 septembrie 2011

MANIHEÍSMi



iti sarut in fiecare seara penele
din privire, caci aici salasluieste
printre irisi si smochini falangele
care imi cuprind in fiecare zi
umerii.
sunt o bucata dintr-o piatra,
mergi in fiecare seara la mal,
si tot in fiecare seara, nespus,
prima bucata de piatra pe care o ridici
sunt eu…
arunca-ma, vreau sa fac unde
peste unde…
peste unde…
in sufletul tau
labirintic…

luni, 29 august 2011

cateodata imi doresc sa fiu / cateodata am impresia ca sunt...:


- o bucată dintr-un ziar, sa miros a cerneală tipografică, sa fiu o bucată de hârtie ieftină.
- un personaj dintr-un film noir, mut...
- o notă muzicală dintr-un portativ anonim
- nasturele care îți tine pantalonii cu talie joasă pe solduri
- o umbra chinezească
- mușcata din fereastra vaduvei de la 3...
- o tigară necanceroasă
- transpirația care îți iasă din trup
- lumina difuză a unei lumânări
- freonul din frigider
- o steluță de mare
- singur pe lume
- păpușă gonflabilă
- vanzătoare de ciorapi hand-made iarna
- ceasul tău deșteptător
- superman
- un tablou, întotdeauna m-am întrebat ce gândește un tablou atunci când e privit
- eul tau
- eul tuturor
- dâra de cretă din jurul mortului
- un personaj din proza lui Boris Vian
- Sirius
- un deget de la mana lui Glenn Gould
- dimineata unei zile de toamna
- portocalele din ajunul craciunului
- un pixel mort
- a jean paul gaultier scent
- un cod de bare
- un picior de scaun
- a white coffe
- geniu pustiu
- Ecce Homo
- material sintetic
- a deep V t-shirt
- testicoul care intotdeauna il priveste de sus pe celalalt testicol
- un pilon under-construction
- un fluture
- fratele meu geaman
- eu


vineri, 27 mai 2011

Pânzele lui Gogolevsky

r o m a n
Capitolul I

în atelierul lui, pânzele, înşirate în maldăre, agăţate prin cuie, pe sub masa de lucru, îngrămădite sporadic, dichisite, îşi pierdeau din atmosferă, devenind insipide, deloc inodore, căci mirosul de ulei în care dănţuie inul, îţi bate la nări precum păpădia crudă. aici, prin cotloanele camerei, tumular al unei arte anonime, un pictor la fel de anomin îşi întinde mâna, cuprinde între degetele filoforme pensula ştirbă, o ridică. Închide ochii, îşi lărgeşte gura şi îşi indeasă pensula în gură, asemeni flămândului căruia cineva ia dat un ciot dintr-o pâine...culoarea, non-toxica, se prelinge, face reacţie cu saliva. clăbuci. are gust de zidărie...prin fereastra nespălată de secole, prin fibra sticlei deloc transparenta, razele de soare, aproape virgine se lasă filtrate prin porii formaţi de noxele maşinilor, ale ploilor acide, ale uzinelor şi fabricilor, ale oamenilor, carora în mod ritualic le cade pielea - se transformă în particulă. - Copaci texturati de afişe zgribulite şi borduri sintetice…fabrici uzate…butoane uriaşe lipite pe semafoare…stropi de ploaie jucauşi care intra pe geamul mansardei şi stropesc canapelele cafeni. Înabuseală gândea el…Aerul intră din abundenţă printr-o gaură. e murdar, ponosit. Întors cu faţa la pânză, pictorul îşi scoate pensula din gură, şi trage o linie de un roşu decolorat pe mâneca cămăşii. dâra, îmbâcsită de salivă îşi face loc, milimetric, paralel, printre alte dâre multicolore. Nu poate să picteze nici azi. Aruncă nervos pensula, se deschide la cămaşă, iritat de nasturii supradimensionaţi care îşi gasesc cu greu drumul de ieşire din găicile de bumbac învechit. Ceva pârâie - cămaşa, roasă invizibil de transpiraţie, de reacţiile chimice ale culorilor, de mirosul de terebentină. reuşeşte într-un final să se lepede de cămasă, rămâne gol, respirând anevoie. Îşi îmbracă hainele de stradă, vrea să iasă cât mai repede. Cu paşi dolofani părăseşte atelierul, probabil pentru încă o lună, timp în care în mod inevitabil o sa îi fie dor de locul acesta, bazar de pânze neterminate, altele neîncepute. Loc paradisiac, de care îî este teamă, pentru că odată ajuns întrânsul îşi pierde din barierele trupului, din limitele simţurilor. Oare asta simt şi pânzele înainte ca pictorul să-şi întingă pensula spre ele? simtând cum o să-şi piardă din puritatea albului, proaspăt, preparat cu dichis, fără dâre. aceea frică de inevitabil, prelungită însă într-un evitabil din cauza pictorului incapabil. Deschide uşa, păşeşte afară însă se întoarce. Şi-a uitat cheile. Încuie. Coboară scări după scări peste scări. Îl izbeşte realul, deshiderea uşii, blazonate, îl izbeşte mirosul de trotuar umed, stopit de cisterne. Cât timp a petrecut în atelier? se întreabă cu voce tare. Să fie oare o săptămână, o zi, o lună, o oră, un an, zece? Vantul bătea, iar verdeaţa în leaganul ei însiropat de brumă desena parca prin aer aureole imaginare. Paşii îl plimbau pe strazile ponosite de bitum proaspăt turnat, de care incalţamintea încă se mai lipea. Pe alocuri in materia înainte malealibla se văd forme de paşi, o arheologie în care poţi să distingi că doamnele încă purtau tocuri cui, tocuri groase, tot feluri de tocuri. Număra urmele de papuci în gând: - Doisprezece, treisprezece...douazeci. Ajunge într-un final acasa, absorbit de aerul cand racoros, cand molatic... Descuie uşa, se tranteşte pe pat şi adoarme. Visează.


Capitolul II

Prin mansardele vecine aerul incubat îşi face loc afară prin ferestreloe larg deschise, face condens cu praful forfotei orasului astfel încât intreg peisajul devine neclar. Prin parcuri, nevoia de umbră şi racoare îi îndreaptă pe oameni să ia cu asalt băncile recent vopsite, lăcuite. Au un miros plăcut de ceva proaspăt, ceva care are din deliciul unui obiect nou-nouţ. Potecile filiforme şerpuiesc pănă la grupuri de trei, patru copaci - unde tinerii se aşează pe iarbă sau se întind cu faţa spre coroana copacului, nu se cunoaşte încă la ce se gandesc. Se aud doar motoarele maşinilor care aleargă în goana lor şoseaua tăbăcită, anvelopele supraîncălzite şuieră supuse tensiunii vitezei... Se trezeşte cu o durere de cap, trezit parcă de trauma unui vis. Se ridică în fund închinzand ochii ca să nu ameţească. Îi deschide timid, camera era cuprinsă de lumina insuficientă a apusului de soare, de acea revitalizare a aerului atunci cand noaptea îşi intră în drepturi. Îşi simte gura uscată pesemne ca iar a dormit cu gura deschisă, simte un iz de culoare printre măsele, culoarea înghiţită azi la atelier. Se ridică şi îşi târâie picioarele până la bucătărie. Ridică un pahar de sticlă transparentă, îl aşează sub robinet şi lasă clipocitul apei să-i încânte auzul. Înghite cu nesăt, acel elixir - nectar al oamenilor. - Rupeam în fiecare seară din frunzele plantei care străjuia aerian o mică parte din curte. Nu făceam un sacrificiu prea mare, frunzele erau deja trecute de vreme încercate de o vară parcă era tot mai caldă. şi care, culmea nu se mai termina. Defapt ritualul ruperii frunzei nu era altceva decât dovada clară că eram încercat de ceea ce cuvântul plictiseală exprimă. Niciodată nu mi-a plăcut vacanţa de vară - mama întotdeauna avea grijă să mă îndoape îndeajuns de mult ca să iau în greutate. Avea, vorbesc prostii, are! perpetua impresie că sunt rahitic. Aşa mă trezeam mai mult involuntar, puţin mai gras decât de obicei. Puţin este evident, puţin spus. Căci cele zece kilograme nu au cum să stârnească decât o deplină ironie dar şi un adânc sentiment de culpabilitate trecută, la urma urmei vacanţa se sfărşeşte undeva, iar kilogramele clar nedorite vor dispărea ca prin minune. Asemenea precizari îi făceam şi mamei, vroiam ca să-i sugerez că toate demersurile care le făcea pentru a devenii rotofei erau superfuue. Zadarnice. Degeaba...
Deasupra, pe tavanul bucătăriei un paianâjen îşi croia de zor pânza, capcana fluturilor de noapte care zboara buimăciti după petece de lumină. Iluzionaţi de un fals soare în miniatură. Prin dulapuri fibra lemnului gemea alene simfonii in scherzo. Lumina difuză îi proiecta umbra pe mai mulţi pereţi, la colţuri umbra se îndoia şi îşi prelungea pata plată pe deschiderea peretelui următor. Pictorul se legana şi privea cum umbra deseneaza pe pereţi ipostaze morbide a propriei fiinte, - măcar în felul asta sa pot picta, gândii el cu voce tare. Îl încânta aceste umbre chinezeşti în sfumato, această figuraţie benevolă in miez de noapte. Uitase de paharul pe care îl ţinea sub robinet şi care era plin demult cu apa care acum îşi găsea loc printre degetele lui lungi, era rece. Rasucii robinetul şi îşi duse paharul spre gură, înghiţii încet, avea placuta senzaţie de răcoare, probabil aceiaşi senzaţie pe care o are o cămilă care bea apă după luni de zile. Simţea şirul rece, adânc prin viscere circulând cu viteza luminii şi îi pune în mişcare forfota de organe, fluxul continuu de fluide, sângele care sfârâia asemeni uleiului încins atunci când intră în contact cu apa. I se ridică părul pe corp, porii i se dilatară, respira cu poftă aerul, muschii se incordau în spasme, pupile dilatate...