luni, 29 decembrie 2008

FĂRÂMITURI DIN PENELE UNUI ÎNGER

O bucată de etamină îşi despleteşte firele între norii unui amurg epopeic...macinaţi de vânturi...te cântăresc într-un sistem binar...tabloul te desenează într-un ritm ascendent de cifre lunare. Semnale de parfum din vârful unui fir de păr vopsit într-un liliachiu întunecat...îmi cuprind bucaţile de suflet din interior spre exterior...ştii: Azi-noapte am avut în palmă sufletul tau... se făcea că e colorat de starea de spirit a îngerilor tăi păzitori. Azi-noapte, într-o noapte de decembrie ţi-am sărutat genunchii limpezi...îngână-mă...vreau să îmi dau seama că trăiesc...

o bucată de ceva...te privesc printr-un telescop molecular...pot să disec particule care se contopesc asexuat...se mai poate vorbii de pasiune?...

sâmbătă, 20 decembrie 2008

Pyrogén(er)ation reloaded

îmi aduc aminte de ziua în care te-ai aruncat pe trotuarul străveziu...aici unghia mângâie frunzele căzute cu un an înainte...eu îmbrăţişez ca un nebun fiecare copac, fiecare petală. pahare da hârtie se rasturnau de pe mesele teraselor mai mult sau mai puţin toropite de o caldură imaginară...la urma urmei ce conţine o cola? dioxid de carbon...colorant caramel...cofeină...zahăr...

(a se consuma de preferinţă înainte de...vezi pe verso...da, ce te uiţi aşa? uită-te pe verso, da...întoarce foaia...întoarce dracu odată foaia!)

VERSO. BEST BEFORE: TZEAPĂ...!!!

80% din jumătate de litru de bere sunt bule iluzionate...de mişcări mandibulare sacadate...şi instrumente muzical imposibile. La fest lumea vrea să tacă dar nu poate...din cauza unor proteine rebele...gaz metan lichefiat din cauza loţiunii de bronzat muşte.
mă trezesc cu susi de mână, prin unirii, gluga galbenă era asemeni unui prezervativ supradimensionat...a da, fac pe această cale un anunţ (publicitar) : fac schimb de prezervative...folosite evident!!! Din cauza pavajului cubiform şi a culorii cenuşi îmi venea să vomez...lălăială...brichete susţinute de mâini şi muşchi scapulobrahiali...ţigări învineţite de buze ruginite şi curve parfumate în exces = eu. Felinare iritate de umbre marginale şi bucăţi de paşi. nori afectaţi de statura unui poliţist homosexual, nu de alta dar de aia am luat-o pe susi de mână...palatul baroc făcea glume expirate pe seama furnicilor care urcau pe el...o tablă de şah pe care păşim franţuzesc...motoare accelerate de intenţii sexuale vagi...şi astfel se face patru dimineaţă...half naked...şi jesus a fost half naked...asta m-ar face pe mine half gossip...!
taxiuri murdare de sângele violat...de boli temporomandibulare şi emigranţi asiatici...de faruri incerte şi gâturi defecte...şi câinii uzi se freacă de colţurile clădirilor...feliază o doamnă într-un non-stop bucaţi din carnea îngerilor crescuţi pentru (prost)ituţie. Îngerii pot fi regulaţi o singură dată...după care se duc în abatoare specializate car au aparate de smuls pene...se tranşează şi se expun spre vânzare îm vitrinele frigiderelor sentimentale...se vinde relativ ieftin

miercuri, 17 decembrie 2008

Uploading senses...sau despre teoria chibritului.

am mai terminat un pachet de ţigări, a mai trecut o jumatate de oră de privit anevoie pe fereastră, tinde să devină "hobby" chestia asta...a mai trecut o zi fără a merge pe la facultate...şi iată-mă aici, in faţa tastaturii, încercând lasciv să formulez ceva...orice...
e ora o1:45 noaptea, de afară se aud maşinile şi zgomotul caustic al anvelopelor de cauciuc...care aleargă şoseaua...miros un aer de întuneric, rece şi pustiu...sunt doar eu într-un oarecare bloc...de pe o strada anonimă, la un etaj cu număr poate par, poate impar... Îmi vine în minte ziua de ieri, ce nu am facut şi ceea ce aş fost în stare să fac...există dorinţe...însă mai putină voinţă...undeva în colţul din dreapta al monitorului "Downloading starting...file - ...".
Cum ar fi să-ti poţi upload-a vise, trăiri, sentimente...?! Mai eşti capabil în acest caz de a te disimula, de a te supune unor şituaţii care nu sunt trecute realmente prin propriul tau sistem cognitiv...de a disimula un spectru de viitoare reacţii dealtfel mai mult impersonale şi să le raportezi către viitoare experienţe?... cu siguranţă lucrul ăsta ne-ar face mai puţin umani...iar puşi într-o astfel de situaţie de gen SF cum ne-am mai putea raporta sau s-ar mai vorbi despre o experianţa personala, edificatoare în formarea personalităţii individului şi a valorilor sale...atât morale, etice...cât şi de conduită şi natură umana? Bineînteles că o asemenea situaţie anulează din start toate coordonatele pe care le-am amintit mai devreme ca fiind chintesenţiale în a definii omul ca entitate...organica...şi nu ar fi valabilă nici macar ca metoda terapeutică...=))Am trăii într-o bolnavicioasă reverie, într-o continuă cautare a identităţii, a căutării de sine...fără iz de izbandă...iar această stare nu ar conduce (poate) nici măcar la nebunie...aceasta din urmă fiind ceva opţional:))... Nu e o utopie...singurul lucru cu adevarat bolnav e ideia in sine. nu e nici macar o metoda...e doar o fabulaţie deloc paradiziacă, ok de-ajuns încerc prea tare să îmi justific textul...aaa da, nu mai are niciun rost sa vorbesc despre chibrit, e consumat - şade undeva agale într-o scrumiera opacă...la marginea unei mese ceauşiste...gata să se prăbuşească pe o podea care nu face nimic altceva decât să îmi ţină rece la picioare...

marți, 16 decembrie 2008

Amanita virosa 17

Sângerând printre degete crucificate –
de filme notorii şi echipamente de
visat expirate.
Aici îşi întind îngerii penele superfluu-
colorate în culorile ochilor unei copile
indigo.
Rătăcit prin spaţii de ceară, mă topesc
pictând frigul zborului tau.
Zugrăvesc pereţii unei capele sixtine
construită într-un amurg al sentimentelor controversat –
de aici noaptea îmi naşte muze –
ale căror râuri secate de un octombrie
anonim îmi sporesc singurătatea.

(SIN)tetik chillout

Pe lângă liniile mele se strecoară
vara, mânată de perfuziile
sirenelor traumatizate -
de sunete anatomic imposibile.
Aici îmi închid ochii.
Să rup din calcarul genunchilor
contexte siderale sau poate
arome evanescente
de lamâie îndulcită – sintetic.
Îmi aduceai în fiecare seară stelele
de mare căzute de pe axa capricornului
derbedeu – lucesc în lumina unui
amurg, departe de a înţelege de ce...
construiesti din mine o ancoră împotriva refluxului
doar ca să
mă găseşti
înecat
zi după zi
în algele de sare asezonate de cutele
sărutului tau.

Pyrogén(er)ation...

Imagine în sine constituie prezenţa buzelor tale pe plicul poate prea tare parfumat. Pentru noi femeia obeza nu coincide cu realitatea. Obiectiv. Pozitiv. Cele mai simple probleme sunt de 3%, iar daca matematica mea nu mă înşeală...restul de 97% ar trebui să constituie procentajul problemelor complicate? Asta daca nu intervin subgrupe de clasificare. Un capsator cu nevoi de dreptate se ceartă cu tocul hârtiilor dolofane. Violenţa sentimentelor.
Priveşte punctele mele de vedere >>> ... Cântăreşte-le! Arta este o ripostă la tentaţiile urâtului pur şi uzual. Însă ce înseamnă urâtul? Nu e urâtul ceva relativ? Dacă frumuseţea e relativă, asta înseamnă că tu nu eşti frumos pentru toată lumea...chestie care, sincer mă deprimăL. Dar Adonis, Antinou, Narcis, Dorian Gray... ei erau frumoşi în ochii tuturor!?...de ce în cazul lor frumuseţea nu mai e relativă? Probabil că erau sextraordinar de frumoşi! Narcisism: dragoste exagerată, pa-tologică, pentru propria persoană. Fericire în rate. Rata este calculată la o perioadă de rambursare de 12 luni, DAE 0%, valoarea minimă a creditului 300 lei, valoarea maximă 666 maimuţe. Detalii pe verso. Oferta este valabilă în limita stocului disponibil. Preţurile conţin TVA. Licitez amintiri, fericirea se vinde numai în rate. Vorbeam la început de buzele tale, cum sărută suprafaţa hârtiei ne-capsate. Ne întâlnim în fiecare zi să cuprindem momentele în care soarele se ruşinează privind luna. Luna e întotdeauna serioasă...îşi păstrează constant culoarea...soarele însă e emotiv, roşeşte, dispare...apare...din nou dispare. Vara e perioada lui de glorie. Perioada noastră de glorie e toamna, inclusiv iarna... Primăvara e naşpa. Asta o ştim amândoi. Stau şi mă gândesc la un nume mai frumos pentru păpădii...ce zici de gălbioare? Sau câmpenele? Păpădiile cresc şi pe dealuri? Dacă da aş putea să le numesc delişoare...diminutive... îţi pirogravez undeva pe pântec numele viitorului copil...Nathariel... Azaro Nathariel. Fără 007...:)).
Am fost o săptămâna întreagă beat...la studentfest...şi am dansat cu fete şi băieţi. În fiecare seară îmi sunam colegii...sau mă rog ei mă sunau pe mine ca să ne întâlnim sa mergem la fest...ce puteam eu sa vad şi nu am văzut...ura faţă de sine...poartă o geantă nu ştiu cum...recital...Indriya (psychedelic chillout)
...proiecţii...filme...hală...arte...expo...mansardă...muzică...publicitate...arhitectură...teatru...arte plastice...literatura. Vreau sa mă întâlnesc cu tine în parc şi dacă îmi placi...mă laşi să te mângâi?
Şi dacă te laşi mângâiat, pot să te duc acasă? Să ne futem? Am şase ani de experienţă!
La fest am căzut de pe o piatră...cică dansam...după aia am mers cu colegii într-o încăpere mică unde se asculta d’n’b...trupuri convulsive se mişcau ameţite...eu eram întins pe beton...privind cerul...cazarmă...de tancuri...Mina îşi făcea ca de obicei de cap...gaby...susi...carmen...coco...mire...babuiyn...mika...grig...fallen=eu...şi la un moment dat aleks. metamorfoza gestului, vernisaj de pictură. Eu tot întins pe jos...adulmecând pietricele...am citit literele de la început...undeva pe o pancartă scria FREE HUGS...nişte fete anorexice se legănau şubrezite parcă de valurile sunetului tobelor sparte...percuţie...le-am îmbrăţişat pe toate. Părul tău roşu mă face să visez îngerii cântând la harpă electrică. Aş vrea să-l ating iluzionat de strălucirea poate prea puternică pentru nişte reflectoare palpabil inexistente. Diecezană. Sunt roz. Băiatul roz. Am luat două sticle de bere, pe care dealtfel le terminăm repede, grig începe să îmi bage banii la talia pantalonilor...oops si-a dat seama ca nu port lenjerie intima...eu nu mai merg sa cumpăr bere...să meargă altcineva. 80% din oraşele româniei arată la fel...e trist...sau poate ca nu! de ce de fiecare dată când mă uit la vreun bloc îl văd pe ceauşescu? Cred că din cauza asta se numesc blocuri ceauşiste...cufureală...oamenii tind să creadă că florile(în special cele sălbatice...păpădiile...etc) sunt dobermanii regnului vegetal...fixativ...vopsea...mă simt mult mai bine...mi mi mi...am restanta...la design grafic...la naiba!!! Şi blocurile oricum nu au cum sa mă ajute...nu înţeleg de ce le amintesc...elemente de deranj vizual...lipici...cuburi...3d...cubism si cromatism sever....linii si pete care se izbesc violent de violet pe nişte suprafeţe umede...bombate...
Cucurigu...
Play boy
Omg
Play girl
Tratamant homeopat ...
Carmen pleaca in USA...sper doar să revină în ţară odată cu terminarea vacantei de vară...anatomie...muşchi...tot felul de legaturi minuţios desenate...mă doare gâtul, mă doare gatul şi parcă se umflă ceva, salivez abundent, mă doare spatele, capul...sunt semne clare de inexistenţă precară...sunt semne că dumnezeu nu mai cumpără prezervative cu striaţii.
Sunt semne o să mă las de japoneza...mai mult mi-am încurcat orarul destul de nepermisibil...o să mă apuc de engleza şi o sa merg la începători, şi şi şi, o sa am note bune, şi şi şi, o sa mă doară la ronţ de problema că nu o să am notă la limba străină...da aşa o sa fac...
Sunt semne că năpârlesc momente de latenţă. Mă mişc sugerat de suplu printre becurile instalaţiei de craciun, mă mişc, e bine să te mişti, nu? E bine să respiri pentru a-ţi oxigena sângele, sânge care oxigenează creierul, creierul care să mor dacă ştiu cu ce se ocupă, sau ce loc de munca are, defapt dacă mă gândesc mai bine nu cred ca am întâlnit nici un creier până acum...cu care să pot să strâng mâna, sau în fata căruia să îmi dau jos, elevat, pălăria de pe cap...şi cu o demnitate profundă să îi sărut un nerv, sau o celulă nervoasă. Un neuron sau poate o sinapsă.
Şi astfel începe povestea.

EUDEMONIA

sunt propriul meu călău şi nu fac nimic mai mult decât să-mi tai unghiile. cuceresc curve rafinate recitându-le din alcoolul sudoripar...dau telefoane peste telefoane, nu de alta dar poate dau peste dumnezeu. cărţile îmi sunt costiţă afumată, le ţin într-o cămară relaxată. afară fluturii se înmulţesc ca iepurii. îmi place să împletesc fire de iarbă cu care să biciuiesc îngerii hermafrodiţi căzuţi în grădină. Îmi place să rup bucăţi mari din creta pielii tale şi să scriu cuvinte monosilabice în gândurile caprelor bete. mă plimb în fiecare zi cu acelaşi tramvai erectil de zgomotos. în fiecare zi îmi cade câte un organ. arde. viaţa e lipsită de metafore semnificative. înfig în tine chibrituri de vată. iar tu cu tuşul roşu îmi desenezi în palmă stigmate bolnăvicioase şi puţin stângace. iisus e un căţel cu ochii mari şi plângăcioşi. m-am săturat de plapuma asta călduroasă. o cutie de chibrituri conţine minim patruzeci de beţe. ± două suflete. a se feri de umezeală scrie pe retina ochilor mei. te privesc şi mă ruşinez ca un derbedeu. eşti goală şi aştepţi cu nerăbdare să facem dragoste la soare. eşti goală şi mă înec cu puful păpădiilor multicolore. mi-am întins colecţia de fluturi pe stomacul unui fazan rudimentar. scriu cu călimara din cerneală motive tradiţionale de zugrăvit poduri. mă leg de tine cu făina din care mama refuză să mai facă cozonaci. suntem grupaţi sub lacrima unui estet obosit. afară câinii dansează benzina dintr-un canal under construction. mi-au ruginit aripile. şi mă dau cu un gel lubrifiant cu aromă de banane. sper doar să nu îmi crească frunze. nu vreau să vegetez. de ce de fiecare dată când clipesc îmi pică genele şi rămân chel. înăuntrul unui plic apare închisoarea. celulele timpului îmi muşcă din timpane. regăsesc momentele cheie în borcanul cu fursecuri al bunicii. tabloul mâzgăleşte trotuarul cu bucăţi din cărămizile falangelor. amintirile mele sunt alb-negru. o domnişoară îmi cântă din arhiva amintirilor posomorâte. bibeloul de ciocolată se sparge şi curge la vale printre degetele amorezate de cuvinte încrucişate. respir aer sideral. de ce te aşezi pe scaunul transparent. lumina mă împachetează lucid. traduc o carte inodoră. aseară m-am luat de cioara care ciugulea din firele imprimantei defecte. crezi că sunt rău. sufletul unui poet este licărirea de la capătul tunelului. ca o ploaie de silabe rostite de un bebe intelectual. ce rupe din sentinţa greierului hai hui. coperţile de sânge albăstrui sau verde. roşu. un sânge indigo. îmi scriu pe burtă însemne sixtine. pavez cu fosfor trupul unei insecte mlădioase. de traume infecte şi amoruri bolnăvicioase. animale homofobe păzesc sertarele picioarelor tale labirintice. scriu cuvinte într-o carte diatonică. mănânc straturi dintr-o prăjitură veche. o reţetă după care dumnezeu fabrică paloare. fluturii îmi toarnă agale în pahare vinul muzicienilor surzi. îmi cântă balade la poartă o târfă cu urechile străpunse de prea mulţi cercei imaginari. a început să domnească mucegaiul pe urechile lăptăresei traumatizate. încerc să descifrez cordoane ombilicale. dar îmi dau seama ca nu ştiu criptologie. cuvinte polisemantice îşi fac loc pe buzele anesteziştilor îmbătaţi de sifonul răsuflat. cerul este albastru. şi sunt coerent în a înţelege dilemele vacilor putrede. moartea sugrumă la fiecare colţ de centimetru câte-o babă ramolită de mişcări regulate. îmi place să măsor distanţa rămasă dinte mine şi tine. sunt doar câţiva milimetri de făină nervoasă între noi. gardurile însemânţate de un tractorist labagiu mă cuprinde asemeni unui corset strâns. şi le refuz pentru că aşa e frumos.
***
visez la harpoanele îngerilor de ceară învechită. rup din mine o bucată pentru tine. mă violează gândul că baba dochia o să arunce un set întreg de pamperşi uscaţi. balenele ucigaşe nu sunt nişte asasine cu sânge rece. chestie care sincer mă deranjează. semnificaţie fără înţeles. sunt orizontal de plictisit. am zis într-o seară că dacă îţi schimbi avatarul îţi sug bomboana. mi-au crescut pene pe degete motiv pentru care o să-i car lui dumnezeu să inventeze un alt fel de epilator. sângerez
apă spălăcită cu miros de clor. mă înec în hainele borfaşilor intoxicaţi cu heliu. pe dealul pleşuv se rostogoleşte o biserică. X . de trei X femeie. şi dacă aş mai adăuga un X a-ţi zice că sunt pervers. îmi vopsesc primele două unghii de la mâna stângă într-o culoare sistematică. cuburi eliptice. acum opreşte-te pentru un moment. serios. trebuie să faci o pauză. revin. brb. între timp meditează asupra gigantismului corpurilor cereşti.
***
majoratul gâzelor triste. scrisul e modul meu de a spune nu. dă-mi un leu ca să-mi cumpăr o maimuţă săltăreaţă. lentile de contact pentru obiective de filmat. mierea se prelinge pe o bucată de pâine acidofilă. portrete în acvaforte. sindicalişti revoltaţi pe organe texturate de plăţi impozabile. se percepe taxă pe sentimente la pătrat. avocaţi rudimentari rupţi din cordoane neuromusculare. excluzând artiştii al căror opere divine bat secunde micrometrice. excluzând copilul care îşi torturează psihodramatic părinţii. crengile care parafrazează texte logopedice. magicieni scuturaţi de fulgere tragice se maschează cu fardurile din castroanele muncitorilor bogaţi. transexuali măcinaţi de ubicuitatea zeilor. maşini de tuns iarba pubiană a uriaşilor. printre îngeri se răspândeşte gripa aviară. iisus nu mai poate păşi pe apă din cauza găurilor din picioare. cineva se îneacă. moise nu mai desparte demult marea în două. cataloagele curbelor semirectangulare. termometre renale se desprind de raiul medicamentelor puturoase. ce este un suspin. de ce nu există jospin. dinţi dantelaţi de o mătase ruginită. dragonul nu mai scuipă demult foc. a devenit spion internaţional. răceala geosferică cuprinde animalele împăiate cu zahăr brun. manifest venos. intravenos. şi ace topite în acidul limfatic. pesticide pentru firele de păr nefolositoare. şi astfel bunicul îşi începe povestea.
***
rătăcesc prin găurile sufletului tău. găsesc aici tot felul de obiecte frumose. adevărate plăsmuiri fără de sentinţă. găsesc biberoanele larvelor proaspăt ieşite din capsulele timpului profan. sunt un leagăn iar tu asemeni unui copil te bucuri văzându-mi aţele. rătăcesc agale prin oasele tale diforme pline de hemoglobina faciesurilor speriate. ridic măştile mimilor încet să nu le scutur albeaţa. haide să castrăm un înger de aura divină. să-i înmuiem aripile în acetonă. să-i rupem picioarele şi să-l aşezăm într-un scaun cu rotile gonflabil. haide să nu mai rătăcim momente caustice. haide să bem din licoarea care curge din sânii afroditei. să ne năştem din uterul unui mascul alfa. să petrecem o infinitate numărând firele de păr din cresta unui punker ruşinat sau mai bine să numărăm lacrimile unui emo fericit. să desfacem plicurile care în mod intenţionat sunt aruncate de poştaşul fantomatic. să ne ascundem în magazinul de la colţul universităţii şi să mâncăm caramele până când nu ne vom mai putea îmbrăţişa.
***
poezie. magic şi mistic. îngerul moare din cauza sunetului moale al tălpilor tale. îmi
ucide sufletul. ţi-ating uşor irisul care freamătă dureri amabile. şi-l scot din orizontul nopţilor ploioase şi-a îl îndes în buzunarul spart de la cămaşa zilei a şasea. ţi-ating uşor irisul care se pierde debusolat printre scamele de aţe încâlcite. ale aerului prea tocit. lumină opulentă de soare spuse trotuarul cafeniu găsind o bucată organică din sufletul care odată a alcătuit biblia sfârşitului făr’ de-nceput. miros parfumul unei buruieni încântătoare. acest program este recomandat copiilor de toate vârstele. alături de mine stau eu. eu şi cu mine suntem doi cristi. cobor până la magazin ca să-mi cumpăr ţigări pe care să le fumez cu mine. mi-am cumpărat un amant versatil. nu cred că bărbaţilor le plac dantelele. eu cred că bărbaţilor le plac puştile...ţâţe proeminente. cunosc copii lipsiţi de ruşine care şi-ar vinde trupul pe o bucată de amfetamină şi un deţ de vodcă expirată. ling o îngheţată poate prea fluidă pentru a fi băută. ai mult potenţial. lărgesc modelul pixelat de lichidul cristalogenic al buzelor cusute cu metale uşor neferoase. mă uploadez într-un rege fără ţară. îmi găuresc în fiecare seară tubul catodic prin care privesc visele erotice ale sfinţilor. un don quijote pervers sexual îmi bate în geam. îi răspund pentru o noapte de omor, pardon amor nebun. un gigolo
cu aripile castrate. să facem sex în noaptea stelelor stinse. peste care a urinat săgetătorul. să rupem fulgi de fasole din burţile pantagruelice ale pietrelor de râu. să mestecăm fragmente de gumă diformă culese de pe străzile pavate cu durere. să ne îmbătăm si să rostim lozinci antisemite. să câştigăm la loto cifre obosite. să facem un 69 cu luna răsărită undeva în curte. sunt misionar si încerc să te conving că nu totul are o conotaţie sexuală. sunt obsedat de firele de nisip care strălucesc la lumina lumânări ţinute de vecinu’ în timp ce noi doi, eu şi cu mine ne tăvălim îmbrăţişaţi temeinic. care e polisemia cuvântului cuvânt. scriu dezbrăcat de litere cuvinte într-o carte în care regresează momente dinamice. scriu biblii poleite cu viruşi sintetici mă doare să te văd răstignit pe suprafaţa lucioasă, recitând ambiguu versuri din monitorul oficial al fiinţelor neoficiale.
***
lipeşte-mi un timbru fiscal pe frunte şi trimite-mă în raiul recoltelor de cimbru. lecţiile de analfabetism se administrează o dată pe săptămână. şi doar cu prescripţia medicului veterinar care şi-aşa e miop de gânduri măreţe. scriu în caietul rebuturilor literare cuvinte fără noimă. îmi descriu trupul râncezit de lucerna prafului ce dăinuie pe capacele fiolelor de penicilină. se adaugă un măr, undeva la mijloc se cerne cacao, migdalele culese iarna trecută se presară peste tiramisu zidurilor întoarse. fără tine. fără mine. şi-apoi să degustăm monadele. ce este o nevroză. afecţiune psihogenă în care simtomele sau expresia simbolică a unui conflict psihic între dorinţă şi legi morale. devorez clipele timorate ale universului excesiv de dezorganizat. boală care se manifestă prin tulburări nervoase apărute în urma unor solicitări psihice excesive. mă simt rău. nu am poftă de viaţă. sunt semne clare de plictiseală. ochii ies din orbite şi se prăbuşesc peste scările muldare astfel încât nu îndrăznesc să-i pun înapoi. suculentă îmi pare încheietura mâinii drepte cu care despic piciorul mort al persoanei de lângă mine. jubilez într-un paradis pierdut.
***
tastez idei despre fericire. Treptele sunt moduri infinite de a te anchiloza. Divorţez de legile care mă ţin în viaţă. vreau să mă joc de-a detectivul şi să caut în fiecare seară răsăritul perfect proporţionat de păsările care zboară agale. şi eu obişnuiam să zbor. îmi place să cred că încă sunt în stare. viaţa e o târfă iar noi suntem embrionii din ea. totuşi cine ne fecundează. ştiu cine: timpul. împrumută-mi un ceas ca să îmi imaginez cum acul secundar sparge baloanele paste care cad îngerii onanişti. tastez secunde într-o cadă impecabil de cubică. impecabil de albă. tastez clipe astfel încât apa să fie kilogramul de îngreunat pene.
***
iar tu să rupi din buretele de lemn cascade de sulf...păpuşi siliconate...şi să îneci epiderma cu gem de vişine. dulce.

luni, 15 decembrie 2008

ZBOR IMACULAT

Zboară cu mine...te rog...lasă lucerna să lăptească momente de fericire, lasă-mă pe mine să stau langă o bucata de pastel...să zburăm pe aburi de cereale...să zburam...si doar atât...să ne întindem picioarele trecute de vreme prin trupurile îngerilor de vată...e moale, da ştiu! şi e plăcut, şi asta ştiu!
Cum să ne întoarcem la cele de ieri dacă cele de azi sunt mai bune? întreb şi eu...nu am voie? De ce ne rupem de povestea primului născut şi ajungem la istoria celui mort de diabet? E adevarat mănânc cam mult zahăr...nu mă pot abţine...e aşa de...dulce...nu cred că întelegi ce vreau să spun...se topeşte în gură...mai apoi senzaţia de dulce persistă până în stomac...întelegi?
Afară nu mai plouă...iar primăvara întotdeauna mă deprimă...e aşa de nasoală, oameni ies ca gâzele la soare...sunt fericiţi...merg ţinându-se de mână pe stradă...e aşa de greţos...nu îmi place...da ştiu, nici ţie nu îţi plac multe alte chestii...dar, sincer, primăvara chiar este deranjantă, şi în plus nu prea am cu ce altceva să mă plâng...nu sunt pretenţios...mofturos şi toate cele...însă primăvara efectiv mă scoate din minţi...şi nu e doar mirosul unui nou ciclu... e astenia asta nenorocită!!!punct!!!
Circulă de mult zvonul că vine circul în oraş...mi-ar prinde bine nişte momente de singurătate...nu de alta dar odata venit circul în oraş cu toţii vor merge să îl vada pe marele magician...iar eu nu voi merge... Nu voi merge pentru că, doar atunci găsesc un moment de linişte...de liniste pentru că spectacolul se desfăşoară într-o sală uriaşă izolată fonic...e ideia primarului care a pus pe picioare construcţia noului patinoar supraetajat...o stupizenie, pentru ca de fiecare dată cand încerci să simţi adrenalina şi te dai ceva mai tare pe gheaţă rişti să cazi de la etajele superioare...poate că ceilalţi sunt proşti şi nu şi-au dat seama, dar să construieşti un patinoar supraetajat iar intrarea să fie liberă, nu e tocmai un lucru firesc doar dacă, şi nu cred că aberez acum, primarul încearcă să scape de cei care trebuie şi e obligat să îi platească. Ingenioasă ideie, cazi de la un etaj al patinoarului, poliţia nu are altceva să constate decât că a fost un accident stupid lipsit de orice intenţie criminală, iar primarul, dragul şi stimatul nostru primar scapă de plata unor salarii dealtfel destul de consistente...
Aş putea să ma duc la poliţie...însă nu cred ca e o ideie prea bună...mai ales că primarul ma are în ochii de cand cu scandalul asupra operelor de artă care străjuiesc intrarea în parc...poveste lungă...prea lungă ca să merite a fi menţioanată aici.
Prea multe ferestre deschise, blocuri de beton stau marturie a unui vânt nu prea puternic...defapt nici măcar nu îmi amintesc să fi vazut cum e ca vântul să bată cu putere...ce ciudat...locurile astea sunt pline cu ferestre deschise astfel încat vântul să circule mai uşor şi să duca cu el duhoarea camerelor emailate cu naftalină...
Mă doare spatele...şi nu pot găsi pe nimeni vinovat pentru asta decât pe domnişoara primavară...venele îmi sunt prea transparente ca să percep fluxul roşiatic de sânge care îmi angreneaza trupul...porumbul şade fiert pe masă...e dolofan...şi surprinzator de galben...o apă maronie se scurge din el...e atât de fierbinte încat masa geme suferinţe incerte...
Rupe-mă în două bucaţi de cretă...şi desenează cu mine linii de orizont...eşti punctul meu de fugă...mă rănesc în colţurile buzelor tale...te aud cantând în fiecare seară baladele caiselor putrede...îţi desenez umbra pe un perete imaculat...

A tear odyssey.

Ud…ambalaje de ciocolată. Tabletă fină cu lapte şi cremă (34%) de cireşe şi rom. Ciocolată cu cremă de iaurt şi fructul pasiunii...eşti facută din bucaţile de staniol care foşnesc asemeni unor aripi de înger îmbătaţi de crema(30%).
de rom. Incrediente: zahăr, unt de cacao, pene de colibri, lapte praf degenerat (degresat), masă (scaun) de cacao, un stop de glucoză, grăsime rămasă din liposucţia unei femei obeze, agent de umezire (ploaie sau salivă), grăsime naturală hidrogenată, zer praf (îmbătat), fructul pasiunii dezhidratat. Iaurt din lapte de capră elveţiană, lecitină pentru uitare de minte, vanilină, bucăţi măcinate din mine, aromă naturală şi natural identică de lacrimi.
A se consuma înainte de a nu se pune preţul.
Îmi întinzi mâna prin blana unui caţel migrator.prismă.din care se extrage galbenul necesar sufletului: yellow! Strâng pe lângă mine propoziţii ieşite prin gaura cheii şi astfel broasca din piscina vecinului tace. Aproape de benzinăria lacrimilor se află o piramidă de sticlă permanent incandescentă. Aici dulgherii fac ciocolată lichidă pentru uriaşii din legendele bunicii.
Singur pe un deal de ceară, contopesc momente viscerale, asemeni unei albine care îşi rupe din aripa evanescentă pentru a da eroului ajutorul necesar, asemeni unui stilou care scrie cu dâre groase de plastelină. Firele obiectelor cazute la pământ se împletesc miraculos de electric. Impulsuri saline se scurg pe obrazul unei statui ecvestre, aici prinţul mestecă momente de nemişcare. Monumental.
Ia-mă departe, o singură atingere. Te simt în pamântul de sub picioare, te simt in aerul greu respirabil. Organe de compus păpuşi mecanice, şi poate un elev rebel se strecoară prin gaura din gardul de langă depou. O poveste fără noimă. Vrea doar să privească trenurile cum trec prin gara decopertată de orice acoperiş posibil. Să zărească apusul şi să îşi tragă palme la vederea culorilor violatile.
Ud...ambalaje de impachetat suflete, o crisalidă. Un fluture imortalizat într-o fotografie sepia, ziua nu are culoare – doar un soare şi noaptea o lună buimăcită de viziunile lacustre ale frigului sugerat de întuneric.
Ud...uscat, sunt uscat într-o sahară de incizii stângace făcute de un chirurg ameţit de nimfetamina metalelor cromate. Uscat de stelele carului mare – care seamănă din punctul meu de vedere cu o şapcă de proporţii cosmice. Nişte bănci aşezate în faţa unei scene, un felinar hazliu ne ţine companie, a da, uitasem de farurile unei maşini. Te priveam. Undeva „Augusta”, stătea liniştită. Soft.
Kiss by kiss. Moale. Ai un păr atât de moale, şi o piele catifelată. Exces de catifea. Mănuşi, doar ele ies în evidenţă. Şi privirea ta jucăuşă – mă topeşte.
Vis-a-vis de mine eşti tu.
Eu şi copilul din mine.
Tu şi privirea ta enigmatică.