luni, 15 decembrie 2008

A tear odyssey.

Ud…ambalaje de ciocolată. Tabletă fină cu lapte şi cremă (34%) de cireşe şi rom. Ciocolată cu cremă de iaurt şi fructul pasiunii...eşti facută din bucaţile de staniol care foşnesc asemeni unor aripi de înger îmbătaţi de crema(30%).
de rom. Incrediente: zahăr, unt de cacao, pene de colibri, lapte praf degenerat (degresat), masă (scaun) de cacao, un stop de glucoză, grăsime rămasă din liposucţia unei femei obeze, agent de umezire (ploaie sau salivă), grăsime naturală hidrogenată, zer praf (îmbătat), fructul pasiunii dezhidratat. Iaurt din lapte de capră elveţiană, lecitină pentru uitare de minte, vanilină, bucăţi măcinate din mine, aromă naturală şi natural identică de lacrimi.
A se consuma înainte de a nu se pune preţul.
Îmi întinzi mâna prin blana unui caţel migrator.prismă.din care se extrage galbenul necesar sufletului: yellow! Strâng pe lângă mine propoziţii ieşite prin gaura cheii şi astfel broasca din piscina vecinului tace. Aproape de benzinăria lacrimilor se află o piramidă de sticlă permanent incandescentă. Aici dulgherii fac ciocolată lichidă pentru uriaşii din legendele bunicii.
Singur pe un deal de ceară, contopesc momente viscerale, asemeni unei albine care îşi rupe din aripa evanescentă pentru a da eroului ajutorul necesar, asemeni unui stilou care scrie cu dâre groase de plastelină. Firele obiectelor cazute la pământ se împletesc miraculos de electric. Impulsuri saline se scurg pe obrazul unei statui ecvestre, aici prinţul mestecă momente de nemişcare. Monumental.
Ia-mă departe, o singură atingere. Te simt în pamântul de sub picioare, te simt in aerul greu respirabil. Organe de compus păpuşi mecanice, şi poate un elev rebel se strecoară prin gaura din gardul de langă depou. O poveste fără noimă. Vrea doar să privească trenurile cum trec prin gara decopertată de orice acoperiş posibil. Să zărească apusul şi să îşi tragă palme la vederea culorilor violatile.
Ud...ambalaje de impachetat suflete, o crisalidă. Un fluture imortalizat într-o fotografie sepia, ziua nu are culoare – doar un soare şi noaptea o lună buimăcită de viziunile lacustre ale frigului sugerat de întuneric.
Ud...uscat, sunt uscat într-o sahară de incizii stângace făcute de un chirurg ameţit de nimfetamina metalelor cromate. Uscat de stelele carului mare – care seamănă din punctul meu de vedere cu o şapcă de proporţii cosmice. Nişte bănci aşezate în faţa unei scene, un felinar hazliu ne ţine companie, a da, uitasem de farurile unei maşini. Te priveam. Undeva „Augusta”, stătea liniştită. Soft.
Kiss by kiss. Moale. Ai un păr atât de moale, şi o piele catifelată. Exces de catifea. Mănuşi, doar ele ies în evidenţă. Şi privirea ta jucăuşă – mă topeşte.
Vis-a-vis de mine eşti tu.
Eu şi copilul din mine.
Tu şi privirea ta enigmatică.

Niciun comentariu: