luni, 9 februarie 2009

Brainstorming colectiv

SusiCodruţa…Sid…MarianaAncaAnna


Ploaie, apă, umed, aiurea, gri, varză, nevoi, prostie...whatever! Tughibughi, ploaie rece, ce zi aiurea de joi, secretare crizate...şi...aaa....nu ştiu, nu am chef...chestii...prostii...nu ştiu de ce zâmbeşti fara rost, dar nah... O sală de studiu...pe fereastră un semafor hazliu...sunt cam irascibil, ploaia plouă ouă....o bucată de cărbune presat...linii pueril trasate pe o bucată de carton imaculat...o gumă plastică se întinde...Marius tocmai şi-a aşezat trupul pe capră...Susi desenează un Cezar zâmbăreţ...un penar negru...afară e frig şi înăuntru e cald...podeaua e zgâriată de gloanţele papucilor...e frig iar porumbei beau apă din streşină...e frig şi mă ascund într-un cavou viu colorat...e frig şi să fiu al naibii dacă simt ceva...acoperişuri mâzgălite...cuie bete...cine bea şi cine se îmbată?...lemn presărat...un cuvânt aruncat...undeva pe masă...un geam se deschide...miros de stradă...zgomot de mansardă...oameni voioşi...o turlă de biserică...o pânză aruncată la gunoi...un şevalet care a uitat cum e să mergi în sus şi-n jos...apa curge şi la robinet... cu spatele...o antenă de telefonie mobilă îmi face semn...o cioară gălăgioasă...învăţ japoneză...domō arigato gozaimasu...pe hol lumea se agită...e nebună...un profesor ciufulit dă note proaste cu zâmbetul pe buze...undeva înăuntru un bec se închide...miros de ulei...un model anchilozat pe un scaun suspendat...e trist...e atât de trist...e toamnă...e toamnă şi-mi prieşte... e linişte, geamul se închide...e linişte iar umbrelele sunt ringuri de dans pentru stropii de ploaie îndrăgostiţi de cădere...anul întâi de facultă...ciudat!...trece viaţa...dau un beep...plictiseală sfâşietoare...pată, linie...stropi reci se preling pe fereastră...dor de casă...aşteptarea întârziată de a pleca acasă...întrebări fără răspuns...porumbei zgribuliţi pe acoperişuri îmbrăcate în mucegai...trecut, prezent...viitor...răsuflare grea, posomorâtă...oboseală, chin...nu reuşim să realizăm un model „mort” agăţat de un şevalet pătrat...becuri aprinse...claxon de maşină străpungând liniştea din atelier...şi...şi ce?...roz...bleah...urăsc rozul... porumbei zburând pe cerul acoperit de norii groşi şi grei...lumina becului reflectată în geam...ce chestie stupidă...totuşi amuzant...pentru că nu mă simt singură...frig...alb...tăcere...ce naşpa e ziua de azi(11.X)...hai că îţi predau caietul „ciudăţel”...nu de alta dar nu mai am idei...e mişto... să-mi mai dai caietul...dacă vrei...cineva ajută un coleg să facă un desen...bye...bye...Pixul scrie cu dâre albastre...nişte bucăţi de metal dansează în cercuri...e gălăgie...linişte vă rog!...e gălăgie şi holul duduie a var...pereţi albi îmi aduc aminte de fotografiile colorate inedit de bine...Mina nu mai iese pe afară...pătrăţele...Bibi nu cred că a venit azi la şcoală...pătrăţele... Marş afară!...pureci...o siluetă lipsită de vlagă, atât de static...se sprijină într-un picior...tomberoane...un organ dintr-un tramvai ruginit...tocuri care merg agale...pătrăţele de faianţă îmi pavează sufletul...sunt galerie...nimic nu are sens...etajul I...libertate frate!...etajul II...undeva o uşă groasă se lasă deschisă melodramatic...intru...traume bolnave...normal, doar nu există traume sănătoase...Really?!? Aş vrea să dorm vreo 5 zile, dar totuşi nu vreau să se întâmple chestii fără mine...sunt mega plicti şi îmi vine să-mi fac ghem foaia şi să o arunc pe geam, dacă am noroc...aş vrea să-i cadă în cap fostului prieten...dar nu sunt tocmai dispusă să-mi stric „opera de artă”...bla bla and bla...ciudat e că...nu ştiu nimic...I’m just crazy... vreau să vină weekendul ca să ies în oraş...şi aş dori să-mi revină vocea la normal şi să nu mă mai simt atât de naşpa din cauza răcelii...ciudat...scriu într-un caiet...dap...sincer sunt atât de multe lucruri care îmi trec prin minte acum încât mi-ar trebui 10 caiete...faza naşpa e că...nu ştiu...gândurile îmi sunt mult prea amestecate...ce trist...chiar sec...ce super...am ajuns într-un oraş despre care habar nu am...m-am trezit în această facultate de arte şi mi-am dat seama că totuşi locul meu poate fi şi aici, chiar e mai ok decât Bucureştiul...exceptând detaliile gen: desenez ca dracu cu toate că am terminat un liceu de artă în Bucureşti şi asta îmi demonstrează cât de kkt e Bucureştiul...logic că are şi părţi bune, dar nah...aş vrea să fiu right now în pat să lenevesc...n-am chef de nimic...şi când spun nimic...mă refer la nimic!!! Ce mă seacă persoanele care le întreabă pe celelalte la ce se gândesc şi e logic că respectivele persoane dacă au nevoie de puţină intimitate or să zică le zică că nu se gândesc la nimic...chiar dacă te gândeşti în gol tot te gândeşti la ceva...e imposibil să nu gândeşti...exceptând persoanele extrem de proaste, dar până şi ele gândesc...Apropo...am şi eu o întrebare...care este logica acestui caiet?!? lemn...de exemplu eu mă gândesc la o mulţime de chestii mereu după cum am mai zis, şi nu pot să le pot scrie never pe toate...din păcate sau din fericire...so!?!
P.S.: Nu trebuia să îmi dai să scriu pentru că mi-e greu să mă opresc...aş putea abera la nesfârşit J...dar...nu o voi face...
Susi desenează un facies parcă miop...ştirb...anorexic...o rochiţă cred...e ciudat...îşi face un caiet dandi...la ora nouă un tren se opreşte în gara de nord...Timişoara...mă gândesc la Reşiţa şi la liceul lăsat undeva în urmă...o acadea...un marker...negru...o suprafaţă lucioasă...bucăţi dintr-un caiet...lumină vagă...e linişte pentru un moment...o linişte gălăgios de obsedantă... un cod de bare...dar si unele garduri au bare, asta înseamnă că sunt coduri? Măiii...ce să mai zic şi eu?...nu îmi place cum a ieşit desenul...plouă...naşhpa...dar trece...Mă bucur că în sfârşit am început facultatea...dar din păcate nu prea am chef de ea...da...ştiu...armonie...
Portretul ăsta mă omoară...sper să ajung cât mai curând să desenez cum trebuie un portret...experienţa o să-şi spună cuvântul...cam asta ar fi...aş fi în stare să scriu pe puţin 10 pagini...dar va trece...:p...nu azi...o să fie bine...
JJ ...tocmai vroiam să mă prezint...în fine...ori cum avem timp destul la dispoziţie...tot ce sper...este că aceşti 3 ani de facultate să fie cei mai frumoşi ani din viaţă...sau mă rog, cât se poate...nu mai vreau ce a fost... L ...să fim colegi uniţi...ştiu că ai să râzi, dar crede-mă...ştiu ce spun...nu e sigur dar eu sper...speranţa moare ultima...poate din cauza liniştii....gri...mare...luminoasă ca o peşteră... J ...şi ocupată doar de 6 persoane...ce tâmpenie...mă aşteptam la cu totul altceva...vreau...vreau ceva...dar nu ştiu ce şi cum...se pare că nu vrea să se facă frumoasă vremea asta...simt cum mă învăluie ceva puternic, transparent...vreau să mă opun însă simt că cedez...se închid ochii...să strâng în braţe pernuţa mea...şi...nu râde...mi-e foame!...ţi-am spus să nu râzi...dar nu...tu tot timpul zâmbeşti...ai o linişte în tine...aş vrea şi eu să zâmbesc...ce e ăla zâmbet....am şi uitat cum să-l definesc...dar eşti rău...cu caietul „ciudăţel”...m-aţi prins în capcană...vrei să-ţi scriu gândurile...dar nu...nu vreau...sau nu pot?...oamenii se mai schimbă...hai ok...nu te mai reţin...

Niciun comentariu: