joi, 19 februarie 2009

MIHAI ZGONDOIU. ME MATRIX. GALERIA CALINA.



      Galeria Calina ne invită la o nouă expoziţie pe simezele urebei noastre cosmopolite: Timişoara. O expoziţie intitulată ME MATRIX, de tânarul artist Mihai Zgondoiu, în 2004 absolvent al Facultaţii de Arte şi Design a Universităţii de Vest. Artistul este preocupat de însemnele unei revocări ale cotidianului, de metamorfozele şi contextele artei alternative, a unei arte sintetice.

     Acest sintetism, rezultatul unei refulari...a unui abataj plastic şi ideologic transpun vizual un fel de "serigrafiere" care doreşte să fie un exemplu asupra unei teme perpetuum mobile, mereu supusă reinterpretării. Ipostazele de reprezentare facile, modul haotic de relevare, mixajul de suprafeţe, repetitivitatea, ritmul fluctuant, transpunerile de inevitabil, de însemne, simboluri se înscriu tehnicii decolajului, pe care Wolf Vostell îl folosea în anii 50 în nenumăratele sale experimente video şi nu numai. Asemeni lui Vostell, Mihai Zgondoiu foloseşte această tehnică pentru a dezlipii, rupe o imagine de pe suportul şi din contextul ei iniţial cu intenţia de deconstrucţie, de anulare a unor valori aparente, a unor moravuri serbezi, şi de a le supune în spectrul tendinţelor şi a frământărilor personale...finalmente, colajului în sine. Varietatea de bruieri îşi fac apartenenţa la inedit prin refolosirea, (re)transpunerea, şi subordonarea acestora planului stilistico-imagistic propriu artistului.  Imaginile se estompează, se îmbină, se anulează într-o continuă perturbare. Eşti pus în faţa unui fel de potpuriu impersonal...
Mihai Zgondoiu se refulează asupra unor presupuse valori însă nu le neagă ci le încadrează, le reinterpretează prin sceptrul derizoriu al trăirii lui artistice. Este un happening esenţialmente militant. Artistul face exces în a folosi un şablon: forma propriului chip, ca şi martor, ca şi spectator - un investigator revoltat. El percepe, contemplă, reconstruieşte. Acest proces obsesiv îşi găseşte finalitatea prin însăşi folosirea propriei figuri. Un fel de narcisism, dar si o dovadă a persistenţei puncului propriu de vedere asupra lumii. El devine unitate de masură, un punct de confluenţă contestatară care dictează dereglat noi moduri de înfăţişare...de supunere. Artistul evedează din ceea ce îi este anost, de regularităţile lumii contemporane, şi "desenează" o nouă lume haptică şi idealistă. Această atitudine un exemplu de feed-back al dematerializării în care tinde să-şi asume, să critice, să contemple modurile "în masă" de comportament şi valori social(e), este o atitudine paradoxală, pentru că artistul se foloseşte de aceleaşi moduri de comunicare şi expresie, de întruchipare "în masă", doar mesajul final este altul, tocmai pentru a le denunţa. 
MATRIX, este o matriţă cu care artistul fasonează, intervine contestatar asupra kitch-ului, al uzualului, al polului materialist, el îşi asumă un rol permanent să cvasi - compenseze, să pseudo - perfecţioneze sau să sublinieze un real deficitar, lipsit de o paternitate a valorilor considerabile. 
Mihai Zgondoiu antrenează toate aceste coordonate ludice pentru a şoca ideatic, pentru a primii o reacţie din partea privitorului - o dovada a muncii sale artistice. Opera lui este tranzitorie şi se vreau un moderator între extensiile mentalităţilor şi mutaţiile de ordin plastic opuse. 
Mihai Zgondoiu înfăţisează ludic o lume apolitică cu varietăţi ale orizontalităţii simbolice, care însă nu este perpendiculară sau paralelă ci se intersectează undeva la mijloc cu verticalitatea operei sale infinit simbolice, această mirobolantă dreaptă tranşată de eul şi egoul artistului conferă ineditul, teatralitatea înfăptuirii MATRIX.

3 comentarii:

Anonim spunea...

,,operei sale infinit simbolice, această mirobolantă dreaptă tranşată de eul şi egoul artistului conferă ineditul, teatralitatea înfăptuirii MATRIX" mi se pare bombastic spus si neadavarat pt. un artist ce se vrea ,,la moda" , dar, foloseste mijloace de expresie de mult ,,apuse", iar tematica de mult ,,fumata".

Anonim spunea...

draga anonim iti dau dreptate cand spui ca atat termenii cat si tematica sunt ambele apuse si ras apuse.
of of cand ne mai desteptam si noi

Anonim spunea...

Atunci cand vrei sa vorbesti despre consumerism si valori pierdute e firesc sa aduci in prin plan atmosfera unei epoci care a facut din asta un stil dr viata.
Sa ironizezi pop-art-ul si sa arzi unele preconcepte despre cu nu ar trebui sa fii in fata acestor bombardamente ale imaginii kitsch se face prin aceleasi mijloace.
Uita-te mai mult la ce se intampla in arta contemporana si o sa intelegi cu ce se "mananca" postmodernismul :)