sâmbătă, 22 august 2009

ABULESI BEZULU 17.10.2007

18:18
Am început să împlinesc optsprezece ani
18:19
M-am rupt de un pântec solar, m-am agăţat
de un fulger şi am coborât coroziv pe pământ virgin
20:18
Mă îmbăt în fiecare seară, muşc în fiecare dimineaţă
din unghia degetului mare – semn că trece timpul
.
20:45
Ieri cred că am muşcat prea mult... Am început să
împlinesc mai mulţi ani...simt că îmbătrânesc,
am început să spun numai prosti. Văd numai
griuri spălăcite. Să fie oare din cauză că încep să orbesc?
A, da! Am încetat să mai mănânc albastru de metil.
20:46
Am optsprezece ani, m-a părăsit nevasta...
sunt tot mai prost.
20:55
„momentele cheie au şi ele o yală?”.
Băiatul născut aseară, şi lepădat de un cerşetor (ce ironic credeam
că astfel de oameni doar primesc...nicidecum să dea...)
începe să ciugulească firimiturile de hârtie căzute pe suprafaţa
braţului meu insipid.
20:59
A mai trecut o zi, îmi lipesc nasul de geam, îmi dau seama că nu mai
am din ce muşca. Încep să citesc o carte...
21:15
Termin cartea, dar, parcă tot prost am rămas.
21:30
Băiatul născut cu o seară înainte, mă priveşte
searbăd, de parcă nu i-au ajuns bucăţile de hârtie
mâncate mai devreme...
21:58
Am fost la o înmormântare, ce trist...ba nu...:D!
21:59
Nu mai am din ce să muşc, încep cu
unghiile de la picioare.
22:30
Le termin relativ repede(erau gustoase).
22:44
Scriu pe o bucată de măsea doisprezece legi şi i le
dau lui Moise. Sper însă să nu piardă măseaua.
22:45
Am decis că sunt cel mai prost...rup din
mine şi transform pielea în stropi de H2O.
22:59
M-am oprit din rupt...s-au saturat de apă.
23:00
mi-a mai căzut un dinte, am mai scris şase porunci.
Însă Moise nu a mai putut venii, a căzut şi şi-a spart
capul de oasele băiatului născut la 20:55.
23:15
mai e puţin până la doisprezece noaptea aşa că
mă pregătesc să trag linie.
23:45
am primit cel mai mare
premiu dat unui prost...
23:46
încep a învăţa din nou alfabetul(din nou).
23:55
am uitat să trag linie, am tras-o, e mai jos, priviţi-o:
_________________________________________

23:56
îmi dau seama că ziua de 17 a fost trăită prea intens.
23:58
mai e puţin, îmi scriu testamentul. Las totul băiatului...eh...
cum adică ce las?
Îi las bunăvoinţă! N-are destul?!
23:59
sunt aproape de zero...tocmai am semnat o foaie albă,
goală, asemeni unei femei dezbrăcate,
ca şi un nud frumos,
am spus că îi las bunăvoinţă, ce dracu!
00:00
aparatul de măsurat bătăile inimii(să fiu al naibii dacă ştiu
cum se numeşte)face un sunet continuu ţiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii
sau poate tiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii?
Ce urât din partea lui, m-ă copiază, a început şi el să tragă
o linie...

Niciun comentariu: