sâmbătă, 22 august 2009

Azaro Nathariel

mi-e dor de petalele arhanghelilor
căzuţi în plasa de păianjen
a timpului profan...
aici stelele nu sunt decat simple lumini
de agăţat în părul nimfelor rătăcite în
palmele mele lacustre.
mi-e dor să alerg caii pe străzile pictate
în tuşe de cuarţ – galben asemeni unei odalisce
rătăcite prin noptea de ceară a zeilor
nordici.

clipesc infinit legende despre existenţa caustică
a unei gorgone care îmi semnează
în leagăne de constelaţii bucaţi de carne poleite
cu numele meu devenit uitat.

Niciun comentariu: