sâmbătă, 22 august 2009

fara titlu

Dezleagă-mă în zece bucăţi şi aruncă-mă în fântâna oaselor tale...sărută-mă şi o să vezi sunetul dezolant al pielii mele volatile...sunt singur pe un deal de zahăr...atinge-mi părul lăptos...unu...doi...şi poate un trei...un pahar cu cafea...aruncă-mă în frăgezimea ochilor tăi casanţi...aruncă-mă doar ca sa fiu aruncat...
step by step...moment...monument...un sunet de petală....un gust amar de parfum ieftin...citeşte-mă...plăcere...întinde-ţi venele spre mine, cuprinde-mă...săruta-mă...îmbrăţişează-mă...fă dragoste cu mine...înger infantil...inocenţă...sunt atât de naiv...sunt atât de învechit...mă rup de unghia degetului mic ca să scriu undeva pe tine cuvinte dintr-o biblie a regretelor trecute...murmur...îmi privesc picioarele cum sărută trotuarul cu pietre întoarse de vânt...e linişte...ba nu e!...vorbeşte-mi... 
Noul mesaj de stare este dependenta de sărut
lamentabil...mă înec cu purpura de ţigară...stau afară şi număr câte umbre trec pe stradă...stau afară şi să fiu al naibii dacă vad ceva...înţelegi?...la poarta inimii mele scrie: interzis persoanelor străine de cauză...zideşte-mă...vreau să fiu zidit! înţelegi?...deus sive natura...sunt o bucată de cretă umedă...iar dumnezeu  desenează cu mine printre ambalajele de conservat suflete...cercuri...sunt viu...respir anevoie aer sideral...

Un comentariu:

Călin Chincea spunea...

Textul este unul recent. Ca orice text marca ,,Daniliuc" este unul fascinant. Eşa cum e şi acest băiat foarte timid şi totodată extrem de îndrăzneţ. Poemele sale sparg aparenţele, sunt meditaţii asupra derizoriului. Se insinuează inocent în realitatea imediată senină şi printr-o marcare finală, propoziţia, propunerea devine altceva. mai puţin inocentă şi senină. Un început de infern, o vacanţă a melancoliei, durerii, sarcasmului. O viziune neagră. Îmbrăţişată cu entuziasm, un entuziasm care este o stare de a fi în partea cea mai puţin văzută de entuziaştii adevăraţi. Se poate trăi şi aşa, coborând în Infern ca într-un teritoriu al Paradisului. Sceptic. Trist şi râzând , cu un umor trist într-o ţară veselă. Călin Chincea