sâmbătă, 22 august 2009

L'Aile ou la cuisse...1

aseara, ciugulind din falanfele papadiilor oranj, cum stateam dolofan de linişit pe langa streşinile caselor din paie, sorbind dintr-o ceaşcă de cafea eterna licoare de peste ocean...varianta romanească, însă parca nu la fel de neagră, gustul oricum nu mai îmi transmite nimic, doar zgomotul aferent unui anevoios proces de înghiţire, aşa se face că îmi iasă în drum o bufnita împăiată cu cele mai bune intenţii...bunicul se legăna în unul dintre scaunele acelea văzute doar în desenele animate sau în filmele americane western, mi-e frică să nu cadă pe spate şi nu cumva să-şi crape ţeasta...bunica uda abundent liliacul familiei de sub temelia de ciment construită vara trecută, ţine foarte mult la liliac, astfel încat în momentul taierii liliacului cel vechi avuse un soc anafilactic, nu ştiu întocmai ce înseamnă asta, dar medicul generalist spune ca e un fleac şi că nu are de ce să ne facem griji, mă gândesc acum că fleacul nu a fost întocmai un fleac dat fiind faptul că bunica a murit acum cateva zile subit. am mers la înmormântare doar în imaginaţie... bunicul înca mai leagană scaunul cu picioare curbate semn că demenţa se instaureaza domol prin cotloanele minţii lui şi-aşa subrezită de stările de conştiinta alterată la care era supus de catre pisicile din curtea vecinului. cola se scurge rece pocnind balonaşe carbogazoase, ajunse în stomac fac implozie, gustul nu difera cu nimic de originala coca cola, ma simt asemeni lui Louis de Funes in L'Aile ou la cuisse, căruia i-au fost dat spre ingurgitare diferite mase artificiale şi îşi pierduse astfel afinităţile gustative. cerul rece tatuat de lumina reflectată de diferite corpuri cereşti îmi cade pe ploapele calde, face condens pentru a se evapora ulterior în imensul vid de sunete nocturne...

Niciun comentariu: