luni, 6 februarie 2012

manifesto

deschid un doc. nou...si astept...ca si cum insiruirile de cuvinte ar trebui sa apara automat...
nu o fac insa...nu lasa nicio urma...imi asez degetele pe taste...fiecare tasta are muzica ei...
o claviatura...si pianul canta...imi canta sonate...

inger de ceara...mi-ai zambit intr-o seara, asteptand o ora clarul de luna...si parcul imens te cuprinde...
te arunca in ploaie...si te cuprinde din nou....si tu ma cuprinzi pe mine...
si mi-e rusine....stii, eu in rusinea mea sunt un tembel...iluzionat de o posibila afectiune...
e trist?
poate chiar asa este...
esti o poezie...alcatuita din tendoane, piele, si carne...toate isi dau intalnire pe linia unui schelet pentru a da nastere
unui adonis renascut...si privirea ta ascunde ganduri patimase...

Niciun comentariu: