marți, 12 octombrie 2010

incapabil

descopăr cum rând pe rând, bucăţile de lemn cicatrizat de culorile păstose străpung boem aerul atelierului. sunt aici, aruncate fugitiv pe pereţi - ferestre de culoare, aranjate după teme, dimensiuni, raţionamente profesorale...au în ele ceva ce înspăimântă. fereastra cenuşie, stropită în fire prelinse din emulsia acuarelelor joviale lasă o lumnină ninsă să intre prin buricul sticlei - străfulgerare a peisajelor acoperişurilor diforme. strănut. hornuri dolofane, asemeni unor scări ridicate undeva deasupra orasului, străjuiesc piaţa cuprinsă de dureri mohnite, de pavajul cubic...fumul se risipeşte, îşi pierde consistenţa pe fundalul cerului nici-cum. forme întregi se aplatizează, una după alta. ritm. cărămida e singura care iese in evidentă. stacojie. incandescentă. maleabilă. parcă nu demult scoasă din cuproarele care o ard. poetica. îî modifică compoziţia şi imediat e pusă în rânduri de zidărie. atelierul uriaş mă cuprinde în pântecul lui eteric. mirosul de ulei planează, se ridică deasupra tablourilor şi le mărunţeşte vizual. îmi sună telefonul...ba nu...avertizează doar că rămân fără memorie...il trântesc anevoios pe masă.

vineri, 8 octombrie 2010

unknown 1.1

reclame viu colorate, iluminate ostentativ împânzesc oraşul într-o forfotă halucinantă. străzile reflectă un oraş texturat de ridurile câteodată din bitum, câteodată din piatră cubică, neregulată, stilizate până la cele mai mici detalii cu fruntea unui bătran...un fel de geamăn maltratat în care materia se admiră, dar care odată cu ivirea zorilor se lasă pradă luminii care o să-i ştergă din multitudinea de detalii. în deschiderile dintre contraforţi, vagabonzi se aplatizează cu decorul, estompaţi până la hibernare. nu e iarnă, nu e nici măcar toamnă. e o seară de vară uimitor de răcoroasă. mirosul umezelii face ca tot mai multe ferestre să se deschidă, lăsând suflul răcăros să intre în încăperile incubate, topite de toropeala vulcanică a verii. respiro. în toată buimăceala oraşului se întinde agale mirosul de o prospeţime sureală, oamenii stau pe la terase sorbind din ceşti cafeaua, băieţii îşi plimbă iubitele şi le cumpără gheaţă sfărâmată, îndulcită cu sirop de mere verzi. parcurile abundă asemeni unei zile de piată. Regina Nopţii îşi etalează mireasma în ronduri de verdeată, amplasate strategic de o parte şi de alta a bulevardului principal. pizzeriile coc tot felul de sortimente pentru flămânzii nocturnali. regim non-stop. tarabele pleşuve, construite în mijlocul agorei oferă trecătorilor de la vată pe băţ, îngheţată, mere coapte învelite într-un strat lucios şi dulce până la maşinării schepsiste şi parfumuri pompoase second-hand. în luminile de felinar strălucesc stropii de ploaie care se preling bombastic pe firele de iarbă copleşite...minunate giuvaiere de moment, până când în coborâşul lor se vor sacrifica posteritaţii pământului...avid.

miercuri, 29 septembrie 2010

Jurnal atemporal

12.10.09
m-am trezit agasat de o sonerie anonimă şi ridicându-mă din pat mi-am dat seama că nu îmi amintesc ceea ce visez de foarte mult timp. e-urile sunt de vină
13.10.09
zi cu ghinion s-ar zice! înca o dimineaţă, aceiaşi cameră de internat infect, aceleaşi persoane dorm, sforăind agale pesemne că au vise inspirate, îi invidiez. trag pe mine o ţoală şi mă grăbesc spre uşă, ies. cobor scara spiralată şi mă izbeşte toamna parfumată. înceţoşată. străzile sunt înca pustii la ora 5, recit din Bacovia. am impresia că trăiesc într-un poem de-al lui, flancat de un autor omniprezent, îmi car mişcarile regulate pe strada pavată cu bitum de abanos...se vede luna şi cerul îmi surâde în ciudă - cenuşiu.
14.10.09
îmi fumez ţigara de dimineaţă, afară a început să bată un vânt din vest, am de gând să fiu calm azi.
15.10.09
m-am aşezat în faţa monitorului încercând să formulez ceva, singurul lucru considerabil de spus fiind doar frigul ce-mi torturează tenişi chinezeşti, implicit picioarele...
16.10.09
am intrat pe internet de pe mobil, să trag cu ochiul invizibil la cine e mai matinal decât mine, sau dimpotrivă cine îmi face în ciudă, având la status: "dorm..."
17.10.09
azi evadez de la servici în jurul orei cincisprezece, am pierdut încă o dimineaţă de atelier la facultate, ieri am vrut pentru prima data într-o lună de şcoală să merg la cursul de hermeneutică însă potrivit sau nepotrivit unei reguli ancestrale profesoara a considerat că e indicat să nu facem cursuri săptămâna asta. sper doar să pot merge săptămâna viitoare la cursul distinsei profesoare. e ziua mea azi.
18.10.09
e miercuri...
19.10.09
am ajuns mai devreme la lucru, ies să fumez o ţigară.
20.10.09
azi beau ceai...ceaiul face bine la...
21.10.09
am scos din priză aeroterma să pot încărca telefonul. e ciudat cum oamenii depind de atâtea lucruri, cumpără lucruri de care nu au nevoie pentru că sunt viu colorate sau pur şi simplu pentru a-şi satisface nevoia de opulenţă...
22.10.09
oraşul e cuprins de afişe electorale, feţe pe care nu le cunosc îmi împânzesc privirea cu slogane idioate...referendum...prerogative...preşedinte...parlamentari...societatea are întradevar nevoie de astfel de aparitii, iar toamna le primeşte cu bucurie în peisajul ei monocrom - not!!!

unknown 1.0

paralele, pătrăţele, o blondă priveşte cu coada ochiului peştele din farfurie, ziare mestecate de cerneluri tipografice alterate, taste de îngheţată, ciocolată cu cianură imaginară. brichete cu antidot pentru babele cu cataractă.
cafea folosită pentru pentru lipirea cauciucurilor maşinilor aureolate de ceaţa motorului diesel, furnici recompensate cu medicamente citostatice, marmelada coboară nişte trepte din care aerul se ridică agale în formaţiuni circulare, sucuri de animat un teatru de papuşi în care vitaminele rup din enzimele bătrânilor abandonaţi de psihic.

marți, 7 septembrie 2010

DOG.ma

asceză către o minunată incursiune în lumea fantomelor cosmopolite, din care îngerii culeg ţigările eşuate. şi pixul ştie să facă filosofie, roţi de metal concave se luptă cu raţiunea, o păpuşă priectată de un film horror indigo, pixeli de întuneric, condimente din care se fabrica oglinzi retrovizoare: nori, cerneală transparentă, memorie flash, gumă de mestecat cu aromă de pepene galben.

jocul ideilor e ficţiunea realităţii, procese interioare, adhd, molii de silicon, în zilele noastre totul devine sintetic, mîncare sintetică, îmbrăcăminte sintetică, simţuri sintetice. experimente de laborator, ordine poştale de manipulare în masă, scaun, toiag...orizonturi exacerbate de un cosmos infinit paralel cu ceea ce noi credem că este neant...boală de oase, catifea, culori în ulei, aşa se găteşte o pânză, se aşează cu cele mai bune intenţii într-o farfurie ovală, se asezonează cu umbră arsă şi se serveşte gurmanzilor excentrici. politica muştei este ideologia prin care omul îşi transpune percepţiile...rămân larvele, micro-organismele, paramecii, protozoarele care duc adevaratul joc al puterii, undeva în spatele cortinei microbiologice. stâlpi filiformi amprentează vegetal sufletele orfanilor, gumă de şters, între soft şi moft e doar venus regulată de apollo, antinous regulat de hadrian, da vinci regulat de michelangelo, şi lista poate continua până la adânci şi nestăvilite bătrâneţi seculare.

produse frumos aranjate în copacii amintirilor nu sunt alceva decât ceea ce viaţa oferă în schimbul pierderii unor momente frumoase, aici se înfăptuieşte drama omului prin faptul ca îi este dat să conştientizeze, să-şi amintească...e ca şi cum cineva ar încerca să îţi plătească în hârtie pierderea unei persoane dragi, matematică pur funcţională şi calcarul în care sedimentez colţuri din unghiile bărbaţilor apăruţi în diverse reviste holografice.

milisecunde disecate pentru plăcerea relativităţii în expansiune directă cu dilatarea unui macrospaţiu, porci de vată de zahăr se topesc în cavităţile bucale ale unor parlamentari avizi de implementări desuete. cine întreabă dacă mă simt exploatat, îi raspund că petrolul se exploatează, nu eu...

piele ecologică...sisteme de filtrat energie solară, eoliană, sau mai ştiu eu ce ulei arhi-folosit de la un fastfud no name, toate se folosesc pentru a transporta ceva, fiinţe comode din fire - ramele nu se mişcă prea mult. suprarealism, libidinos, lasciv, flasc.

luni, 6 septembrie 2010

06.09.10

dispreţ. râncezesc prin a respira un aer prea moale. sugestii sau reclamaţii. de ce nu sugestii şi reclamaţii? 300 gr de oţet şi aspirina se dizolvă în gurile câinilor turbaţi. totul are sens cand eşti beat. frigul e strănutul uriaşilor. sfinţi privaţi de latura umana sau pictaţi pe ziduri reci. trufaş asemeni statuilor ecvestre a unor eroi onirici. benzi de desene animate in stil baroc. şoarecii au voie să ronţăie unghiile de la picioarele femeilor arahnofobe. stereo-tip. încet te voi cuprinde de mijloc şi asemeni unui cameleon o să îţi adopt culorile. sunt un parazit iar tu, tu eşti gazda mea...de care mă leg, din care mă hrănesc, cu care mă satisfac, implozie. ţi-am aranjat firele de păr într-un model nouveau art. ochii tai suprarealişti mi-au spus ca nu-ţi place. preferi un film de hitchcock. te voi salva. probabil asta işi va reda speranţa ca vei scăpa de mine, sau o să-ţi ofere cel puţin soluţia chimică deparazitoare. am vazut filmul şi nu e vorba de reacţii chimice, nu e vorba de nicio piatră filosofală, de niciun pocal sfânt...sau ecuaţie relativă.

K.riptik - E.gg - O.nirik

înconjurat de ape sărate în care
fecioarele îşi spală picioarele
îngrămădite
de tot felul de capsule
adipoase...
şi undele soarelui de toamnă ploios.
aici seara se bate cu luna viscerală
şi îngerii trâmbiţează -
m-ai întrebat daca sunt cei 7 îngeri
ai apocalipsei
iar eu ţi-am răspuns
ca nu ştiu...

kilograme de ceară se varsă in

enigmele ochilor tai, de aici nu mai este mult de mers... -

oracol de vanitate.

duminică, 31 ianuarie 2010

fragmente dintr-un jurnal imaginar

E prea dimineaţă. Lumina pală de iarna târzie intră prin crăpătura dintre puntea formată de o perdea alb-murdar şi pervazul cafeniu, se izbeşte de dulap şi în covalescenţa ei buimacă tinde să reflacte înapoi spre libertatea ferestrei. Stau râncezit în pat, chior de somn, amorţit de încerările de a-mi aminti ce anume am visat acum cateva momente. Rămân însă cu un gust de vid care îmi străpunge trupul. Din creştetul capului, prin celule nervoase, sinapse, glanda pienală, cerebel, şi în toate segmentele creierului până în vârfurile degetelor de la picioare, prin capilare, bucăţi de fibră, epidermă lichid limfatic, lactic, coloană ajungând într-un final în vârful cheratinei, loc în care neantul se vede obligat să facă retur, obosindu-mi în ciudă trupul şi mintea şubrezită de o metafizică a unei revelaţii pierdute. Nu pot decât să mă întind lugubru, anost, în gaura din pat formată de anatomia unui cocoon, şi să casc pantagruelic. Puteam să îmi ating pielea , trecand peste axial, oprindu-mă sardonic, deschinzându-mi palma, şi în foşnetul veşmintelor, sacadat, lipsit de o logică, să-mi ating oasele. Îi simţeam neregularităţile, măduva lăptoasă. Continuam cu fesele pe care le cuprindeam întotdeauna, într-un semn nostalgic, şi le ridicam până ajungeau la fermitatea dorită...sunt moi, şi de fiecare dată când îmi încord fesieri, zambesc undeva în sinea mea.
Aerul e rece, uscat, lipsit de orice urmă de oxigen, e totuşi respirabil, diafan, caravagist. Pe masă aşezate într-o manieră de talcioc, stau nişte cărţi. Toate începute, niciuna terminată. Doar semnele de carte, unele stacojii, altele galbene şi negru şi verde de china îmi spun că trebuie să le încep lectura nu de la începutul firesc, ci de la amprenta lăsată de ele, între două pagini deschise vaginal, copulate de o lăţime total înghiţită de talia cărţii. Nu citesc niciodată Prefaţa. Pe masă mai sunt pe fondul unui lemn ceauşist ceaşca pentru ceaiul totemic, pachetul de ţigări, care intră în tabietul lecturii. E trusa mea de citit, aranjată parcă după o anumită ordine şi asemănare în raport cu nişte corpuri cereşti, un fel de hartă astrală, desenată de un astrolog excentric, duchampian. În picioare, rezemată lasciv, îndoită undeva de la jumate, stă doar Metafizica Sexului a lui Evola, tronând parcă peste bazarul format de culorile coperţilor. Unele lucioase, altele mate, şi lucioase şi mate, şi semi-lucioase, şi semi-mate. Flancate de tipare mari, bold-ice, de tipar, poleite în sidef reliefat unele în negativ, altele în pozitiv. Scaunul de un purpuriu aprins indus de obedienţa luminii, se elansează mult pe spate, sub greutatea paltonului de un negru adânc. Încaperea, înaltă asemeni unui turn, cuprinde în meandrele ei tutelare câteva colaje aruncate timid într-un colţ, unele cu faţa la perete, o pânză de mari dimensiuni, într-un expresionism abstract sever prinsă într-un cui molatic care îşi dă impresia că are să se prăbuşească casant pe linoleum. Încă o pânză, diametral opusă, în culori calde, cubiste, înfăţişează un violoncelist tranşat de o intersecţie de linii şi puncte, o mixtură de stiluri. De la pop art, o uşoară sugestie de poantilism, până la un minimalism vag sugerat de bulina plată, roz, care acoperă faciesul muzicianului anonim. Un acva-forte de mici dimensiuni, o cologravură în care postulează un oraş utopic, exemplarul 2/2. Am dăruit celălalt exemplar unui amic, mă întreb daca îî tronează vreunul dintre pereţii goi. Goi pentru că nu m-am ţinut de cuvânt, iar în delăsarea mea, şi în tumultul unor întâmplăripe care dintr-o răfulare dantească nu vreau să le numesc nefericite, ci mai degrabă incognito, la asta contribuind o anumită perioadă de timp - nu am mai îndrăznit în a mă afişa boem cu setul de pensule în mână astfel încat să-i mâzgălesc pereţii într-un baroc patentat...poate sinucigaş, în ton cu feeria morbidă a trăirilor mele. A fost o perioadă de castă, trecând prin avorturi sentimentale, până la acuplari de falangele unei concupiscenţe ideatice care se dovedea finalmente amară, superfluuă. Cred că am înghiţit de prea multe ori medicamentul, obişnuindu-mi trupul cu o dependenţă, astfel încât efectele salvatoare nu mai apăreau, ba mai mult se amplificau într-o relaţie adversă, în care până la urmă ajungeam să mă complac, pe considerentul că trebuie să sufăr, ambiguu, mânat de o forţă mai mult sau mai puţin divină, cinică.

Azi nu vreau să fiu deranjat de nimeni, nici măcar de...mine. Să acopăr luciul oglinzilor cu huse groase, să trag perdele-peste-perdele-peste-perdele, să mă aşez în fotoliul meu carnal, să-mi aprind ţigara necanceroasă în semn de rit dinaintea oricărui sacrilegiu, şi să citesc patru, opt, doisprezece ore. Mai am cateva zeci de pagini din Istoria Cuceririi Amoroase de Jean Claude Bologne. O antologie de manuale de seducţie, de la Ovidiu, până la Andre de Chapelain, Boncompagno, Stendhal, Moncomble, Boudoin de Sebour, in total 100 de manuale de seducţie. Despre cum se agaţă, pe cine, unde, priviri languroase, rapt, viol, depre a curta, despre galanterie, curtezane,erastes si eromenos, pederastie, sex.