miercuri, 29 septembrie 2010

Jurnal atemporal

12.10.09
m-am trezit agasat de o sonerie anonimă şi ridicându-mă din pat mi-am dat seama că nu îmi amintesc ceea ce visez de foarte mult timp. e-urile sunt de vină
13.10.09
zi cu ghinion s-ar zice! înca o dimineaţă, aceiaşi cameră de internat infect, aceleaşi persoane dorm, sforăind agale pesemne că au vise inspirate, îi invidiez. trag pe mine o ţoală şi mă grăbesc spre uşă, ies. cobor scara spiralată şi mă izbeşte toamna parfumată. înceţoşată. străzile sunt înca pustii la ora 5, recit din Bacovia. am impresia că trăiesc într-un poem de-al lui, flancat de un autor omniprezent, îmi car mişcarile regulate pe strada pavată cu bitum de abanos...se vede luna şi cerul îmi surâde în ciudă - cenuşiu.
14.10.09
îmi fumez ţigara de dimineaţă, afară a început să bată un vânt din vest, am de gând să fiu calm azi.
15.10.09
m-am aşezat în faţa monitorului încercând să formulez ceva, singurul lucru considerabil de spus fiind doar frigul ce-mi torturează tenişi chinezeşti, implicit picioarele...
16.10.09
am intrat pe internet de pe mobil, să trag cu ochiul invizibil la cine e mai matinal decât mine, sau dimpotrivă cine îmi face în ciudă, având la status: "dorm..."
17.10.09
azi evadez de la servici în jurul orei cincisprezece, am pierdut încă o dimineaţă de atelier la facultate, ieri am vrut pentru prima data într-o lună de şcoală să merg la cursul de hermeneutică însă potrivit sau nepotrivit unei reguli ancestrale profesoara a considerat că e indicat să nu facem cursuri săptămâna asta. sper doar să pot merge săptămâna viitoare la cursul distinsei profesoare. e ziua mea azi.
18.10.09
e miercuri...
19.10.09
am ajuns mai devreme la lucru, ies să fumez o ţigară.
20.10.09
azi beau ceai...ceaiul face bine la...
21.10.09
am scos din priză aeroterma să pot încărca telefonul. e ciudat cum oamenii depind de atâtea lucruri, cumpără lucruri de care nu au nevoie pentru că sunt viu colorate sau pur şi simplu pentru a-şi satisface nevoia de opulenţă...
22.10.09
oraşul e cuprins de afişe electorale, feţe pe care nu le cunosc îmi împânzesc privirea cu slogane idioate...referendum...prerogative...preşedinte...parlamentari...societatea are întradevar nevoie de astfel de aparitii, iar toamna le primeşte cu bucurie în peisajul ei monocrom - not!!!

unknown 1.0

paralele, pătrăţele, o blondă priveşte cu coada ochiului peştele din farfurie, ziare mestecate de cerneluri tipografice alterate, taste de îngheţată, ciocolată cu cianură imaginară. brichete cu antidot pentru babele cu cataractă.
cafea folosită pentru pentru lipirea cauciucurilor maşinilor aureolate de ceaţa motorului diesel, furnici recompensate cu medicamente citostatice, marmelada coboară nişte trepte din care aerul se ridică agale în formaţiuni circulare, sucuri de animat un teatru de papuşi în care vitaminele rup din enzimele bătrânilor abandonaţi de psihic.

marți, 7 septembrie 2010

DOG.ma

asceză către o minunată incursiune în lumea fantomelor cosmopolite, din care îngerii culeg ţigările eşuate. şi pixul ştie să facă filosofie, roţi de metal concave se luptă cu raţiunea, o păpuşă priectată de un film horror indigo, pixeli de întuneric, condimente din care se fabrica oglinzi retrovizoare: nori, cerneală transparentă, memorie flash, gumă de mestecat cu aromă de pepene galben.

jocul ideilor e ficţiunea realităţii, procese interioare, adhd, molii de silicon, în zilele noastre totul devine sintetic, mîncare sintetică, îmbrăcăminte sintetică, simţuri sintetice. experimente de laborator, ordine poştale de manipulare în masă, scaun, toiag...orizonturi exacerbate de un cosmos infinit paralel cu ceea ce noi credem că este neant...boală de oase, catifea, culori în ulei, aşa se găteşte o pânză, se aşează cu cele mai bune intenţii într-o farfurie ovală, se asezonează cu umbră arsă şi se serveşte gurmanzilor excentrici. politica muştei este ideologia prin care omul îşi transpune percepţiile...rămân larvele, micro-organismele, paramecii, protozoarele care duc adevaratul joc al puterii, undeva în spatele cortinei microbiologice. stâlpi filiformi amprentează vegetal sufletele orfanilor, gumă de şters, între soft şi moft e doar venus regulată de apollo, antinous regulat de hadrian, da vinci regulat de michelangelo, şi lista poate continua până la adânci şi nestăvilite bătrâneţi seculare.

produse frumos aranjate în copacii amintirilor nu sunt alceva decât ceea ce viaţa oferă în schimbul pierderii unor momente frumoase, aici se înfăptuieşte drama omului prin faptul ca îi este dat să conştientizeze, să-şi amintească...e ca şi cum cineva ar încerca să îţi plătească în hârtie pierderea unei persoane dragi, matematică pur funcţională şi calcarul în care sedimentez colţuri din unghiile bărbaţilor apăruţi în diverse reviste holografice.

milisecunde disecate pentru plăcerea relativităţii în expansiune directă cu dilatarea unui macrospaţiu, porci de vată de zahăr se topesc în cavităţile bucale ale unor parlamentari avizi de implementări desuete. cine întreabă dacă mă simt exploatat, îi raspund că petrolul se exploatează, nu eu...

piele ecologică...sisteme de filtrat energie solară, eoliană, sau mai ştiu eu ce ulei arhi-folosit de la un fastfud no name, toate se folosesc pentru a transporta ceva, fiinţe comode din fire - ramele nu se mişcă prea mult. suprarealism, libidinos, lasciv, flasc.

luni, 6 septembrie 2010

06.09.10

dispreţ. râncezesc prin a respira un aer prea moale. sugestii sau reclamaţii. de ce nu sugestii şi reclamaţii? 300 gr de oţet şi aspirina se dizolvă în gurile câinilor turbaţi. totul are sens cand eşti beat. frigul e strănutul uriaşilor. sfinţi privaţi de latura umana sau pictaţi pe ziduri reci. trufaş asemeni statuilor ecvestre a unor eroi onirici. benzi de desene animate in stil baroc. şoarecii au voie să ronţăie unghiile de la picioarele femeilor arahnofobe. stereo-tip. încet te voi cuprinde de mijloc şi asemeni unui cameleon o să îţi adopt culorile. sunt un parazit iar tu, tu eşti gazda mea...de care mă leg, din care mă hrănesc, cu care mă satisfac, implozie. ţi-am aranjat firele de păr într-un model nouveau art. ochii tai suprarealişti mi-au spus ca nu-ţi place. preferi un film de hitchcock. te voi salva. probabil asta işi va reda speranţa ca vei scăpa de mine, sau o să-ţi ofere cel puţin soluţia chimică deparazitoare. am vazut filmul şi nu e vorba de reacţii chimice, nu e vorba de nicio piatră filosofală, de niciun pocal sfânt...sau ecuaţie relativă.

K.riptik - E.gg - O.nirik

înconjurat de ape sărate în care
fecioarele îşi spală picioarele
îngrămădite
de tot felul de capsule
adipoase...
şi undele soarelui de toamnă ploios.
aici seara se bate cu luna viscerală
şi îngerii trâmbiţează -
m-ai întrebat daca sunt cei 7 îngeri
ai apocalipsei
iar eu ţi-am răspuns
ca nu ştiu...

kilograme de ceară se varsă in

enigmele ochilor tai, de aici nu mai este mult de mers... -

oracol de vanitate.