marți, 12 octombrie 2010

incapabil

descopăr cum rând pe rând, bucăţile de lemn cicatrizat de culorile păstose străpung boem aerul atelierului. sunt aici, aruncate fugitiv pe pereţi - ferestre de culoare, aranjate după teme, dimensiuni, raţionamente profesorale...au în ele ceva ce înspăimântă. fereastra cenuşie, stropită în fire prelinse din emulsia acuarelelor joviale lasă o lumnină ninsă să intre prin buricul sticlei - străfulgerare a peisajelor acoperişurilor diforme. strănut. hornuri dolofane, asemeni unor scări ridicate undeva deasupra orasului, străjuiesc piaţa cuprinsă de dureri mohnite, de pavajul cubic...fumul se risipeşte, îşi pierde consistenţa pe fundalul cerului nici-cum. forme întregi se aplatizează, una după alta. ritm. cărămida e singura care iese in evidentă. stacojie. incandescentă. maleabilă. parcă nu demult scoasă din cuproarele care o ard. poetica. îî modifică compoziţia şi imediat e pusă în rânduri de zidărie. atelierul uriaş mă cuprinde în pântecul lui eteric. mirosul de ulei planează, se ridică deasupra tablourilor şi le mărunţeşte vizual. îmi sună telefonul...ba nu...avertizează doar că rămân fără memorie...il trântesc anevoios pe masă.

vineri, 8 octombrie 2010

unknown 1.1

reclame viu colorate, iluminate ostentativ împânzesc oraşul într-o forfotă halucinantă. străzile reflectă un oraş texturat de ridurile câteodată din bitum, câteodată din piatră cubică, neregulată, stilizate până la cele mai mici detalii cu fruntea unui bătran...un fel de geamăn maltratat în care materia se admiră, dar care odată cu ivirea zorilor se lasă pradă luminii care o să-i ştergă din multitudinea de detalii. în deschiderile dintre contraforţi, vagabonzi se aplatizează cu decorul, estompaţi până la hibernare. nu e iarnă, nu e nici măcar toamnă. e o seară de vară uimitor de răcoroasă. mirosul umezelii face ca tot mai multe ferestre să se deschidă, lăsând suflul răcăros să intre în încăperile incubate, topite de toropeala vulcanică a verii. respiro. în toată buimăceala oraşului se întinde agale mirosul de o prospeţime sureală, oamenii stau pe la terase sorbind din ceşti cafeaua, băieţii îşi plimbă iubitele şi le cumpără gheaţă sfărâmată, îndulcită cu sirop de mere verzi. parcurile abundă asemeni unei zile de piată. Regina Nopţii îşi etalează mireasma în ronduri de verdeată, amplasate strategic de o parte şi de alta a bulevardului principal. pizzeriile coc tot felul de sortimente pentru flămânzii nocturnali. regim non-stop. tarabele pleşuve, construite în mijlocul agorei oferă trecătorilor de la vată pe băţ, îngheţată, mere coapte învelite într-un strat lucios şi dulce până la maşinării schepsiste şi parfumuri pompoase second-hand. în luminile de felinar strălucesc stropii de ploaie care se preling bombastic pe firele de iarbă copleşite...minunate giuvaiere de moment, până când în coborâşul lor se vor sacrifica posteritaţii pământului...avid.