miercuri, 9 februarie 2011

Imi doresc un an sabatic...concupiscent.

Criză, cinism, despărţire...avorturi sentimentale, primul job. Sunt premisele care au tranşat anul ce nu demult a trecut. Cât despre noul an, în conformitate cu o lege nescrisă a simţămintelor şi aşteptarilor sau mai degraba entuziasmul care te cuprinde odata cu noul început se vrea un an moellets au chocolat Există şi o doză de ironie în afirmaţia de mai sus, insă nu îmi trag încă palme ponosite cum că negativismul o să-mi cuprindă în meandrele lui total depresivomaniacale. Aşadar tânjesc după o schimbare de fond, după afecţiune, timp liber, expoziţii, teatru, operă. De fiecare dată însă rămân suspendat între NU şi ALTĂDATĂ, în loc de a-mi spune, autosugestiona VREAU în loc de ÎMI DORESC. Sunt nesigur pe mine, delăsător şi de aici o întreagă listă cu urmari, efecte şi un lanţ vertiginos al deznădejdii. Recunosc că sunt deficitar pentru că îmi plâng sorgintea emoţională tocmai prin nişte cuvinte scrise şi nu o fac deschis, în faţa unei persoane . Niciodată nu am acceptat să-mi deschid în faţa cuiva doar pentru ca nu îmi place să înrobesc emotional, impresia ca aş putea să stârnesc milă îmi repugnă.

De Crăciun am rămas singur în cămin, iar atunci cand mă întâlnesc cu sticla de bere...sau altă licoare de sorginte alcooliferă efectele sunt dezastruoase. Mă oripila gandul că îmi petrec mult îndrăgitul Crăciun doar eu şi cu mine, într-o încăpere monotonă, impersonală asemeni unei camere de hotel - lipsită de amprentă personală, că la uşă nu o să bată niciun colindator fie el şi rrom, că bradul există doar undeva în imaginaţia mea. Zis şi făcut, cobor la magazin, îmi cumpăr o sticlă de vin şi îmi îndrept paşii lascivi şi înzăpeziţi în cameră fredonând sadic Dean Martin... Şi beau...Efectele adverse nu s-au stingherit în a întârzia, odata cu ele dezechilibrul singuratăţii exacerbate, confuzie, apatie şi lipsa reperului identitar.
Mă obseda intrebarea: "la ce folos...la ce folos exitenta mea?", monologul intrisându-mă şi mai mult. Plâns convulsiv...degenerat de ideea de unui retard emoţional. M-am autosabotat cum că suicidul este soluţia. Privesc acum înapoi, îngrozit şi mă bucur că după îndelungi reverii şi ochii estompaţi am adormit. Nu am fost niciodata bun la dat sfaturi, însă...cu siguranţă tentaţiile sinucigaşe nu conduc nicăieri.

Anul nou a fost puţin diferit şi asta pentru că aveam la îndemână soluţia salvatoare împotriva constatărilor lugubre: SOMNUL :)). Aşadar, foarte tacticos, acasă, înainte cu o oră şi ceva de trecerea în noul an foarte cuminte m-am pus la nani... Apoi a reapărut EL (folosesc anonimatul dein considerente mai mult...egoiste). A reuşit în câteva zile să mă întorcă pe dos şi la propriu şi la figurat. La job eram o "fată mare"care uita că homofobia e larg răspândită prin mediile de cercopiteci care postează în (frumos spus - ) paznici însărcinaţi cu securitatea firmei. Aveam în minte doar surâsul, privirea şi aluziile erotice...însă în spatele unor însemnări cronologice şi remarci comportamentale sălăsluieşte cu totul altceva. Tandreţea. Nu este o ruşine să ai nevoie de tandreţe. Nici nu ne dâm seama cum "nevoile" emoţionale sunt la fel de importante ca şi necesităţile primare fiziologice. Nerespectarea acestora mergand până la urmări patologice de gravă anxietate. Nu pot sa-i spun tot ceea ce simţămintele mi-ar dicta, cred insă că ştie...şi îl urasc pentru asta. Îl urăsc pentru ca a reuşit acolo unde eu am dat greş. Îl urăsc pentru că pleaca. Nu e vorba de dezamăgire, ci de un fapt in sine. Raptul îşi face datoria...more colombino dispare, dar e poate riscant să trag concluzii înainte de vreme. Rămân un erastes în aşteptarea lui eromenos.

Cat despre planurile din noul an... Vreau să văd Parisul, cu o bucată de ciocolata in buzunar şi covrigi franţuzeşti în celălalt. Să vizitey Italia, locul unde Dumnezeu, metaforic vorbind a făcut această ţară în formă de cizmă, pentru a-şi face un cadou de Craciun. Lăsând aici toate bogăţiile şi frumuseţea civilizaţiei... Să îmi termin cu bine licenta. Expoziţii personale...şi să nu uit sa fiu uman...

Niciun comentariu: