miercuri, 27 aprilie 2011

insulă în corpus deus

Asentiment

cum din aripi de
îngeri cade
la vale
prin oameni puful
aşa
toamnele îmi
cântă prin sticla spartă
uverturile începutului –
în care luna mănâncă
la aceiaşi masă în fiecare seară –
această materie din care ne
clădim privirea

Cvin.cvar.sex.tet

în cele din urmă
sufletul tău se
confundă în octavă
prin ţinuturile corpului tău
lăcustele dictează
scribilor cuvinte în
biblia momentelor
cântate în
cvartet
cvintet
sextet

în fine, e doar palma cu însemn
în cruce

corpus.poetica

orizontul –

– amprentă în firesc.
note muzicale lipesc
de trup
stigmate
triluri din vară îmi curg
în ţesătura formelor
pentru a ajunge la sfârşitul
unghiilor acestui
poem în pustiu

insulă în metilul ochilor (pup.ilă)

sunt şi alte feluri prin care trupul îmi
vopseşte cu brumă genele scarlatine
de pildă, ridică din fire de iarbă culoarea
şi cu pene de înger pictează-mi la prăpastie
de ochii – sprâncenele
sau afundă-mi fantoma în lacuri de boare –
în soare doar albastrul de metil fuzionează
cu corneea – aici privirea ajunge până la periferia
fiinţei tale
marginale
insulă de aluminium, şi îngerii îmi taie unghiile de la
mâna stângă – stigmate în-ciudă pentru mâna dreaptă.

duminică, 24 aprilie 2011

păcate în primăvară

nar.cis.iac

umblă noaptea prin mine
asemenea fulgilor din păpădia
necoaptă –
se aşează prin viscere
îmi inundă lăcaşurile de cult
n
a
r
c
i
s
neomul din tendoane şi alăturări
de muşchi prin înaltul cerului străveziu

memento.mori.re

prin piele fluturii
alergă celulă
cu celulă
straturi adipoase de vară –
urlă pământul
insonor
afară din mine

porii îmi sunt de gheată
traumă
e boala călătorului
de cursă lungă ca
fluturii să-i tatueze
prin piele aripile
lor cauciucate

adole.scentin.e

mănuşile tale îmi
cuprind picioarele
tumefiate de fibre
voalate şi dansuri

de muscă beţivă

docurile ochilor tăi
sunt locul din care
caii se adapă

aici la masa fiecărei seri
îţi schimbi
protezele
de a trăii
cerul prin
vene
deloc
adolescentine


pasuale.babylon.religioso


pârghia braţelor mele –
căptuşeală adezivă
de prins albine
îmi loveşte în
note de clavir
ouăle pascale
fardate
p e
r r
i a
s s
m i
ă v
în
cerul
albastru doar
păsările sterpe
mai îndrăznesc

zboare

ined.ia

muşcătură din buricul
degetelor – brazdă
în soarele momentelor
de suspin
îmi eşti o muză
statuară pe lespezi
din sticlă
a
i
c
i prin deschizăturile
coastelor lumina trece
fără bilet dus-întors


ettore.sacerdote.martire

arcada grădinilor –
fire de alcătuire
în spice

şi copacii îşi scutură
de pârg în afară –
seva

s a c e r d o t – al
clipelor dulce
dedublare.


făină pentru carne


cerul – acea fâşie
prin carne încetase
demult să crească
prin vene – roşeaţa

îmi străluceşte pielea
ca interiorul unui cufăr
cu făină


moment în fluture

privesc dincolo de oglindă
clipele de înger
cu miros de apă
infectată în cuvinte

fără căldura coconului
antenele se ofilesc
prin permanenţa fluidelor

aici hărţile din cer nu folosesc la nimic
un fluture îşi dă duhul
bătând din aripi
in ritmuri de
adagio sostenuto


în-semn în adonis

chip în lut – statuie
sau poate virgulă
în coatele uscate
din marmură autumnală

acea licărire în privirile
liniilor în construcţia
corpului tău –
din ceară
frenetică aşezare
pe oase
de tendoane
şi carne:
adonis în devenire


respiro în vid

respiraţia hârtiei
îţi dezvăluie
hieroglifele –
prin patima literei în
filigran

sublim delir

în picioarele scaunelor
sălăşluieşte molia
amatoare de vid.

marți, 19 aprilie 2011

Neant în carne

Cocon.ic

canicular

locuri în care timpul
profan sădeşte cu
motosapa imaginară
seminţe în curcubeu
e anotimpul fluturilor –
acest dans în cocon –
contaminare în scrisori pentru moarte
şarpele
index – şi poate o să-ţi
corectez aripile în
erată.


Mortu.ar.-.haic

cărămidă ţinut în care
molecula bate în secunde
acele indicatoare –
în vată de zahăr
incolor
doar bufniţa tresare când somnul letal
albeşte în straturi de
argint
necunoscutul
aici în fiinţa mea germinară
neantul refuză să aneantizeze.

Simplu sentiment pentru abis

păcat de fluturii în care
lumina este doar un pasager –
ei apără marea băii de sânge
în zăpadă
mişcările tale
găsesc muzica
sferelor
rătăcesc prin acest spaţiu de vată multicoloră
leg de scoarţa copacilor degete
alungiri de materie în abis

SSPD2

în fiecare dimineaţă imprimi în negativul buzelor
pământ stătut –
apoi în mod paradoxal laşi doar ploaia
să îmi umple crăpăturile
anatemă
şi fibrele din sticlă îmi amintesc în fiecare seară
că îngerii nu mor niciodată


mem.foto.grafic.(ă)

vârtej: acest ţinut desfăşurat
în ochiul de albastru prin care
urme de zgomot se grupează în
ghemuri lapidare de pupile
în doliu
în locuri capitonate cu
tăcere deznodământul
de femeie îşi expune
în pereţi (1453) file din
cărţile cuprinse de febră (2011)

în total doar zece secunde, căci, ochii tăi
îmi scriu doar – oui peut-être –


ada.gio

acustică

îmi întind picioarele
prin apă perfuzie
în clipele peştilor andaluzi
luciu de sticlă
în care sunt captivi
îngerii – şi pietrele îmi năvălesc pe
dealurile umerilor serenisimi

moment în adagio


ian.uari.e

peştera - - - acea deschidere
în palmele tale
rudimentară groapă celestă
în orizontal
prin dealurile de spumă
cocoşul cântă
concerte din luna ianuarie

pe case doar lumina
grupează în linii de
război canicula
notelor de fa


rudi.ment

memento

sunt alipit de versurile
trupului tău
în care apa
leneveşte prin
războaiele de cusut.
piţigoiul lipsit de aripi îşi imaginează că zboară –
lasă în memorie o dâră de pene

act ratat – loc de coliziune a degetelor cu vidul din lână

duminică, 17 aprilie 2011

AVA

Eva spală în fiecare
seară
frunza în care
îşi înfăşoară
corpul patern –
în rânduri de scoarţă
ea rupe
din Adam – cuvântul –
ultima coastă de sublim
delir corybantic…
pictează în peşteri suspine
în ritmuri de delfic –
al sfârşitului prim
festin.

Corp manifest

sunt o piatră
în marea de
uitare a timpurilor.
peste mine trece soarele,
şi apa – îmi imprimă
în fibre umbre scherzo.
devin praf în cimentul
unui mare monument
ridicat spre zare din Lethe.

vineri, 15 aprilie 2011

Concert 1.1

Adam.ic

Prin ploaie fluturii îşi
depun ouăle
coagulate de
visare.

Prin parchet doar parfumul
zidăriei baroc lasă transpiraţia
să umfle clipele

uscatul e doar un ţinut in care melodrama
îţi susţine buclele asemenea
agrafei.
v i s c e r a l – al cui e acum păcatul
adamic?



Pan.doră

Salinele ochilor
au secat sub amprenta
taurului sacrificat –
găsesc cuvinte în toate
ungherele casei
în care
doar amintirile repudiază
în afară
lumina pe fereastră.
în streşini picură, agale
de pe straturile de ţiglă
stacojie drama primei
secunde –
în care himera privirii
deschide imaginar
cutiile pandorei.


Sulphur

păstrezi în clipe de apă
cioturile fiinţei mele
caniculare –
cu ele topeşti noaptea libertină.
pătruns de cărţile clădite
din ţărână asemeni suliţelor
Sfântului Sebastian
mă arunc cu faţa spre
cruce - aici, într-un labirint
de adamantiu, unul după altul
pereţii catedralelor din nori
îşi deschid porţile –
scriu în ele cuvinte
în corpuri de marmură
infinită.

E doar un alt capitol din
biblia
începutului.



Tumoare.de.platină

Pe unghiile mele –
în mod excentric
doar dimineaţa
plantează culoare în vene.
c u t i c u l ă – curba de sare
înrămează îngerii de platină
îi aşează în rânduri de cheratină
până când furtunile solare
îmi uscă pământul…
aici aerul plânge afară din mine…


AEON

bunicul sparge nucile
culese din apă
doar prin foc omul
îşi poartă fantoma
asemenea ritmului de
tobe sparte.
îmi sacrific privirea
pe bolţile cetăţii
de aici doar toamna erelor
mai suspină după
ordinea vechiului zodiac.



_ - _ _ - _

din colţuri
gâzele
umezesc
muşuroaie
din
care
cuvintele
ies
din
pământ
poetul e cel care, infectat de cuvinte
le culege –
aşează pe paturi versuri
într-o antologie a nimicirii.

duminică, 10 aprilie 2011

Concert 1.0.

Lunedi.Monday.Lundi.Montag.

mi-a mai rămas doar
înaltul cerului –
aici, cerul.
zugrăvesc aripile
îngerilor în forme de nori.
am învăţat asta de la mama.
ea întotdeauna coace fursecuri care se topesc…

…şi în baie, pasta de dinţi înspumată…


Martedi.Tuesday.Mardi.Dienstag.

Picioarele mele sunt de hârtie
pe care le dăruieşti în ziua soarelui poeţilor mei anonimi.
Ochii mei sunt cioburi de sticlă, cu ele pavezi băile nefinisate
ale amintirilor colective.


Mercoledi.Wednesday.Mercredi.Mittwoch.

Poetul e cel care caută în stele,
în crăpăturile pământului
în prăjitura bunicii decedate
în carourile costumelor roase de molii.
În lapte.
În cărţile toamnei.
În trupul femeii –
al bărbatului –
poezia.


Giovendi.Thursday.Jeudi.Donnerstag.

În ultima cameră a căzut iarna
peste podurile ochilor tăi.
zăpada face crustă
se îngrămădeşte prin cotloanele sprâncenelor,
aici e locul în care îmi întinzi mărul…



Venerdi.Friday.Vendredi.Freitag.

Prin poduri cutiile memoriei sunt aranjate pe etajere
astfel încât şoarecii uitării să poată
să mănânce doar zidul ce-i desparte de cuiburile amintirilor
mele fecunde.

Sabato.Saturday.Samedi.Samstag.

Degetele ei coboară adânc în materie,
firele ei de păr se înnoadă în spice de grâu.
torn în forma mâinilor plumb.

Şi picioarele mele devin piedestale
…să aşez pe ele degete…
Supra-
puse.


Domenica.Sunday.Dimanche.Sonntag.

În ziua soarelui împleteşti părul
în funii pe care le zideşti în cui.
E zi odihnă pentru dispersarea cuvintelor scrise –
în lacuri apa se aşează în straturi de sare în care pâinea nu oxidează.

Afară pe o ramură de metal, un tată
în tată-şi îmbracă mustăţile cu cenuşă de grâu…



:V:I:T:R:I:O:L:

Prin rânduri de secară doar picioarele mai lasă dâre de linişte.
Prin băile publice doar persoanele înmănuşate sunt puncte în versuri
de apă.

aici mormolocii fac front comun cu

frigul…


Histrion.ik-ul thanatic.

Îmi pocnesc oasele de tabac
prin tablouri în care doar frigul mai desenează
linie-punct-pată
linie-punct-pată
linie-punct-pată
.
.
.
Pânza clădită în ritmuri de jazz – anotimpuri de percuţie.