vineri, 15 aprilie 2011

Concert 1.1

Adam.ic

Prin ploaie fluturii îşi
depun ouăle
coagulate de
visare.

Prin parchet doar parfumul
zidăriei baroc lasă transpiraţia
să umfle clipele

uscatul e doar un ţinut in care melodrama
îţi susţine buclele asemenea
agrafei.
v i s c e r a l – al cui e acum păcatul
adamic?



Pan.doră

Salinele ochilor
au secat sub amprenta
taurului sacrificat –
găsesc cuvinte în toate
ungherele casei
în care
doar amintirile repudiază
în afară
lumina pe fereastră.
în streşini picură, agale
de pe straturile de ţiglă
stacojie drama primei
secunde –
în care himera privirii
deschide imaginar
cutiile pandorei.


Sulphur

păstrezi în clipe de apă
cioturile fiinţei mele
caniculare –
cu ele topeşti noaptea libertină.
pătruns de cărţile clădite
din ţărână asemeni suliţelor
Sfântului Sebastian
mă arunc cu faţa spre
cruce - aici, într-un labirint
de adamantiu, unul după altul
pereţii catedralelor din nori
îşi deschid porţile –
scriu în ele cuvinte
în corpuri de marmură
infinită.

E doar un alt capitol din
biblia
începutului.



Tumoare.de.platină

Pe unghiile mele –
în mod excentric
doar dimineaţa
plantează culoare în vene.
c u t i c u l ă – curba de sare
înrămează îngerii de platină
îi aşează în rânduri de cheratină
până când furtunile solare
îmi uscă pământul…
aici aerul plânge afară din mine…


AEON

bunicul sparge nucile
culese din apă
doar prin foc omul
îşi poartă fantoma
asemenea ritmului de
tobe sparte.
îmi sacrific privirea
pe bolţile cetăţii
de aici doar toamna erelor
mai suspină după
ordinea vechiului zodiac.



_ - _ _ - _

din colţuri
gâzele
umezesc
muşuroaie
din
care
cuvintele
ies
din
pământ
poetul e cel care, infectat de cuvinte
le culege –
aşează pe paturi versuri
într-o antologie a nimicirii.

Niciun comentariu: