miercuri, 27 aprilie 2011

insulă în corpus deus

Asentiment

cum din aripi de
îngeri cade
la vale
prin oameni puful
aşa
toamnele îmi
cântă prin sticla spartă
uverturile începutului –
în care luna mănâncă
la aceiaşi masă în fiecare seară –
această materie din care ne
clădim privirea

Cvin.cvar.sex.tet

în cele din urmă
sufletul tău se
confundă în octavă
prin ţinuturile corpului tău
lăcustele dictează
scribilor cuvinte în
biblia momentelor
cântate în
cvartet
cvintet
sextet

în fine, e doar palma cu însemn
în cruce

corpus.poetica

orizontul –

– amprentă în firesc.
note muzicale lipesc
de trup
stigmate
triluri din vară îmi curg
în ţesătura formelor
pentru a ajunge la sfârşitul
unghiilor acestui
poem în pustiu

insulă în metilul ochilor (pup.ilă)

sunt şi alte feluri prin care trupul îmi
vopseşte cu brumă genele scarlatine
de pildă, ridică din fire de iarbă culoarea
şi cu pene de înger pictează-mi la prăpastie
de ochii – sprâncenele
sau afundă-mi fantoma în lacuri de boare –
în soare doar albastrul de metil fuzionează
cu corneea – aici privirea ajunge până la periferia
fiinţei tale
marginale
insulă de aluminium, şi îngerii îmi taie unghiile de la
mâna stângă – stigmate în-ciudă pentru mâna dreaptă.

Niciun comentariu: