luni, 31 decembrie 2012

Septicemie

îmi torn în cești de cafea
burbon și vin
și țuică
să-mi alcoolizez aripile
ascunse-volatil-divin-în-cușcă

beau un pumn de somnifere roz
și lila
și mov - să-mi pun paranteze
în privire...
mi-e ceață prin vene, prin viscol,
prin gene

doar apăsarea
mecanică a tastelor îmi strigă
să respir orfic-corybantic-semi-zeu
decolorat până la refuz de-un germene
ideal-patogen







{pétanque} 1

îmi arunc capul sub pomul de crăciun
rostogolit asemeni bilei de boules...
aș vrea să intru cu totul,
dar îmi rămân picioarele și
torsul pe din afară


mă ascund în fiecare zi
printre sticlă colorată
și lumini chinezești de promenadă
printre îngeri ceramici
și globuri din ceară...
să uit de analogii în carne
și absența zâmbetului serafic


prin bulgari de zăpada și plenar
să privesc lumea printr-un caleidoscop lunatic
și să mărșăluiesc prin spații goale
prin anotimpul discordiei afective...
prin fulgi de -mine însumi- 
și futilitatea existentei...obosit-am 
și pot să ating alți oameni
doar că sunt cu câteva grade mai calzi decât mine
și-mi îngheață corzile vocale
de la prea mult love me tender


căci ăsta-i primul non poem cu mine


căci de câteva zile cina constă
în alcool
și ram pam pam pam

și ce bine-ar fi să  fim nouă înșine
auto-suficienți
Light me up put me on top, let's fuck-la-la-la-la, la-la, la, la

supradoză cu vin fiert și scorțișoară -


căci tot ce-am vrut de crăciun a fost sex
și filme noir

miercuri, 5 decembrie 2012

bang band

ritmuri alterate de dorință (voit-trădate...)
mă trezesc în fiecare dimineață,
zațul de cafea băltește undeva în limita
unde ceașca se sfârșește
(trădează
moleculele îmbrățișărilor)

suntem stropi de lapte întinși
pe cearceafuri și reflexii de ochi
imaculat
retină de sticlă...

mi-e teamă că odată întors
la incipitul poveștilor din cuvinte
 o să-ți schimb alcătuirea...

joi, 29 noiembrie 2012

Adonisiacal

mi-e sete de mesaje de bună dimineața
lipite adonisiac de ecrane siliconate
și buric de degete deformate
răstignit între ignoranțe nocturnale
și valori ale eului martirizat
de ”vreau” și ”fericit”
mastodontic-turmentat-lucid
calibrez nevoile particulare de tine
și raze de soare puerile
mișc prin sentința violată de frustrare
violină-anapoda-vanilină
bule de incertitudine și dispariție
neprogramat-anodină...



marți, 27 noiembrie 2012

TRI_UNGHI


cu fiecare țigară îmi alung fumurile-demoniacal-toride,
nu sunt o bucată dintr-un fractal frugal-alegoric-rememorat
doar traiectorie sălbatică-quasar-mimetizat
derivă de sacru-psihoză-morbidă
vreau doar sa-ți desenez în sangvină
cioburi de nimb-ancestral-epolet-ic
sunt tot ceea ce nimeni nu-și dorește
cu seturi de atingeri dolofan-sintetic
dorinți de defulare special-electrică
prin carne revărsând nevoi de lacrimi ancestral-dubita-bile
te vreau să rămâi, printre-anecdote-canicular-sufletești și flirt-uri crezi-tu-nevinovate
printre rămășițe de ”ești beat, nu ești ascultabil, poate doar condamnabil” și ”acorda-mi mai mult spațiu să mă îndrăgostesc de altcineva”
monstru futil-irevocabil-divin te-ai închis deplorabil
sună prea fericit și ocupabil-culpabil să te ascult acum...
nu imporți, și de ce-ai importa, împrejur și dimprejur,
nu sunt sigur cum să te simt acum,
rupestru-pederastic-afectiv, că îmi ești surmenabil-surmontabil
doar supradoze de viagra îmi mai lasă prin întinderea de piele
fericiri de-o clipă lacanian-sincopic

duminică, 25 noiembrie 2012

gol.goliciune.goluri

prin începuturi de cer îmi tastezi porii
ne fug norii de sub picioare
lăsând goluri de plumb
prin ventricule
lacuri de sare, amăgite de goliciune
de emfază și delapidare
prin astfel de patimi o să-mi arunci privirea -
în gol de metastaze ”vignetine”

sâmbătă, 24 noiembrie 2012

C-GIP-WHORE-PING-PONG-CIRIP



beat, la orice oră, asemeni bețivilor de la birtul comunal

beat de plăcere și tristeți, 
de ce-mi cade mai bine... căci acum îmi cad bucuriile-n bucurii
și fut tristeți-uri 
(fuck the bones outta'of me, I drink the fuck out of ya' 
+sinapse accelerate de hormoni contorsionați + your sex appeal =
 a treia bere aruncată-n grumaz')
- sunt curios cum arați beat, cred că ești simpatic.
sunt idiot-ic, idiopatic, idiomatic, prost și pleonasm-ic de high-
hui
cu răspântia scai...
plus că nasc rime împerecheate, încrucișate, încălecate, călărite,
 resuscitate...
- ești mai prețios viu decât mort...
mort o sa fiu consacrat să... declanșez atașamente non-verbale...
- I could fall in love with you.
nu, n-ai putea, din motive mult-prea-multe ca să le enumăr aici, 
și poate prea înrădăcinate în real, bine, 
poate-ai putea renunța la o parte din limitele-ți existenței 
tutelare...dar totuși...și nu, nu e actualul,
e inactualul, trecutul, viitorul și futilitatea existenței mele perfide, 
alcătuite din nimicuri existențiale și foc meta-liric, 
din epifanii transcendentale, și nimicuri concupiscente, 
din carne-și-oase inutile, și sinapse depășite de inactivitate, 
și neuroni îndulciți de iluzii
("insist" sa-mi spui ceea ce ai vrut sa-mi spui dar nu mi-ai spus)
idealul meu e o insula... răvășita de vânturi și cearceafuri 
vaporoase în alb, 
și culori impregnate-n degete și piele-catifea și poezie-n priviri, 
și aburii de meta-existentă, și îmbrățișări timide ascunse-n 
carapace de vârste, 
și eternul momentului, cauzalitatea emoției, și dragostea atingerii
și...limitele cuvântului prin care te arunc și te postulez de zidurile 
tăcerii
și sex nebun...cu muzica-n urechi...
mereu, întotdeauna, etern...
dintotdeauna
(nu exista coincidență, poate doar in-coincidențe)
sunt un complicat paradox inutil, fii serios, 
sunt doar abandon-abil și uzitabil, poți doar să mă folosești și să 
mă arunci, 
ofer sfaturi nu și soluții - asta mulțumește, îndestulează, 
trans-formă, dar nu mă face iubibil, dezirabil, parfum-abil, paradis-iac-al, 
maniacal-tolerabil
oh God, nu sunt nimic, decât hârtie...nu lua nimic...
sunt doar proiecții-poezie
(bere vărsată pe taste)
sunt sex înspumat-transfigurat-transeptic
scoți poezie-afar'-din-mine
e ciudat cum oamenii spun ceea ce celorlalți le este facil sa audă
- dă-mi mai multe motive să am parte de sex cu tine în capul meu 
în timp ce îți/îmi recit/ți.
eu nu fac sex...acuplez litere și sentimente prin carne
îmi stă scrisul în sus
cu cer, în cer, prin cer
și alinieri de pijamale mulate, contorsionate de dorința și 
eter-etil-morfină
nu-ți ofer nimic, doar relevații de pori dilatați și piele-de-găina...
nopți în care adieri de carne și epidermă se învălmășesc prin 
urme de litere bătute la mașină,
 pirogravate pe buze prea fierbinți a fi sărutate și fragrant de 
orgasm lunatic
- și oare.. nu e destul?
nu ți-e destul, știu ca nu ți-e destul, vrei întotdeauna mai mult și 
reușești să-mi sorbi din muze, 
să le lași morbid-agale-la-picioare, topite prin frunze
(și eu nu sunt sigur că pot sa-i ofer atât de mult)
sunt doar un izvor de câmpie-plan-diform-diafan
sur-sur doar în clinchet amar, timid, singular
sau sunt momente în care nu vrei nimic, 
și izvorăsc filistin-eruptiv-libertin -
și tot...nu vrei nimic.
(te am suspendat, undeva în neantul de palpitații și degete tremurânde)
- beția face din tine mai mult decât îmi imaginam,
te pot lua acasă și îmbăta încontinuu?
într-o cameră umedă și întunecată la lumina lumânării - te las 
să iți distrugi ficatul.
alcoolul mă deprimă-excită-îngustă
câteodată scriu poezii cu voce tare
- fantezie sexuală cu tine... gol recitând poezii.
contopit în fotolii, transpirat de căldură și lumini anodine 
- ud și excitat.
recit doar la ureche
doar în șoapta și anevoie
în mireasmă de bergamotă și falange reci
- deci nu ești doar o proiecție.
(nu am manual de utilizare)
sunt în toate sensurile doar ceea ce tu dorești să percepi
nălucă-îmbătată-în-maree-de-ninsoare
(saluta-mă din când în când, ca sigur nu-ți cad falangele...
falangele cad doar pe clape nu și pe taste)
sunt interminabil-vast-lichid
mă termin doar atunci când fantezie-zi că sunt terminabil
doar nu mă fă să scriu poezii inutil...
- îmi arde întregul corp în focul interior și la sfârșitul frazei sunt cenușă.
ești phoenix-ul meu ideatic
îmi place să te/ți-o ard sistematic.

duminică, 18 noiembrie 2012

Bong-bon-slut

Toamna  ne aruncă trupul
printr-un covor de frunze,
de aici pașii ne plimbă buzele prin colțurile dorinței...
Mi-e sete,
sorb din pleoapele tale - înger prin carne - momente în adagio...
Te am suspendat, undeva în neantul de palpitații și degete tremurânde, sper
ca de aici să alergi spre căldura din mine,

luni, 12 noiembrie 2012

scurt-circuit

lumina ne străpunge palmele
(stigmate în tăcerea frunzelor tomnatice)
îți torn chipul până
în dormitor, așezându-te
printre cearceafuri - ai ceva din parfumul
toamnei-bărbat...
(măcinat de umezeala clipei îmi întinzi mărul adamic)

joi, 25 octombrie 2012

partitură autumnală


fiecare notă muzicală...prin toamnă...îmi face rău...!
m-am hotărât ce o să fac azi - ascult muzică...și sunt insipid, azi aici a căzut bruma, mă simt poleit cu esență de toamna...într-o fantezie barocă: lenevesc, half-naked încă printre așternuturi oscilând între pat și podea, și mai arunc un 
ochi și la muritori când nu sunt ocupat cu mine însumi. Trag cu pușca, sună incitant, acel moment perfid în care conștientizezi pentru o fracțiune de secundă că ai în mâini o armă care poate ucide un om! - have fun, i'm sure i would...! și ascult Schubert și Bach - compozitorii dumnezeirii!
brumă și cafea.
am rămas singur pe închipuirea claviculei tale, prin ceață îmbătată de tresăriri timide de soare danturat, 
și ceai negru cu lapte
timpul își mărește unitatea de măsură - bate minute la porțile tastaturii,
scrumiera e plina
îmi aduc pe birou, în fiecare zi o altă carte, clădesc în juru-mi o pătură de litere
this autumn, like no other before...make's me wanna cuddle...

joi, 18 octombrie 2012

Compediu pentru absolut

te cuprind de sold intr-un mod perpetuu...
adancit printre porii de adonis baroc -
ratacit printre orchestrele imaginare -
tu Backus, serotonin -
sa adormim in ape
seculare.

miercuri, 17 octombrie 2012

That amazing feeling when your crush wishes you a Happy Birthday, or not...

M-am trezit cu un zâmbet înăbușit în pernă...știu că aproape benevol o să persiste toată ziua, cu toate că azi, sentimentul scurgerii ireversibile a timpului e mai pregnant, e normal să fie așa, împlinesc 24 de ani, 8766 de zile, 757.382.400 secunde, 12.623.040 minute...- învălmășite prin carapacea vârstei... 

miercuri, 19 septembrie 2012

Eros-Sinergie

toamna ne colorează mâinile în violet -
pe aici, repudiate, frunzele în cădere
rămân suspendate vivaldian
prin tomuri netipărite
și bagaje desenate cu
cretă

sunt povești nespuse
în lanțuri de rouă,
în
priviri de bachus
in
sinergie de cuvinte
-
pornind de aici
doar frigul ne mai desenează conturul

luni, 3 septembrie 2012

Eros-Epifanie

prin nopțile din vârful degetelor
își fac loc atingeri în oglindă -
sunt reflexii parțiale din umbrele cu care
îmbraci momente în sarea trupească
(cuvintele se lipesc de piele, traumatizate de
epifania cearceafului în alb, doar săruturile
care se lovesc în colțurile lunii sunt uscate,
saturate de dorințe în eter)

așa se face că trădați de propriile mâini
diminețile să nu existe decât episodic
cimentate-cărămidă-cu-cărămidă
în jurul șoldului...
(prin oasele noastre autumnale transpar fragmente de cer)
prin cer
în cer...

luni, 27 august 2012

bulb-manifest

ne întâlnim periferic -
la distanța dintre clapele
unui pian lăsat în ploaie.
prin notele sparte îmi întinzi
cuvinte saturate de dalb
și peliculă stacojie - e tot ce rămâne
în urma privirii tale tomnatice

îmi rod unghiile, piperate de gândul
ca pe stâlpii under-construction
din gările imaginare doar respirația celor rătăciți
prin propria imaginație spală
cutuma cernelii...

fecundez în tine pene de înger -
așezat prin paturi eterne,
insomniacale
pieile noastre fac punte
în fibra delirului
obsesiv
disperat
pueril

- rămân doar bulele incertitudinii.



duminică, 22 iulie 2012

Fantezie backusiană în E-minor

stropii de frunze adunate la periferia
degetelor scot sunete în clapele
vopsite în nuanțe de nori.

în scherzo doar bătăile unei inimi
plafonează pietrele ce ies de prin cuvinte -
manifest de atingeri imaginate într-o simfonie surdă.

mi-e teamă că de fiecare dată când îți întinzi
aripile
cerul de sub privirile mele sfârșite e
neîncăpător
de adolescența notelor
într-un E-etern-minor.

...

marți, 10 iulie 2012

Diurnă/Eternă backusianică.


intro:

e noapte la periferia

genelor tale scăldate

cumva printre boare de soare



printre degete doar parfumul

anotimurilor uscate sărută cristalele din sarea colţurilor

gurii tale - masivă în pene de îngeri

şi licurici turcoaz



imaginez momente în muzica existenţelor noastre

paralele - (dar care se întâlnesc undeva

într-un punct în trauma infinitului)



aerul poartă mirosul claviculei tale -

stă suspendat pe linia unui posibil orizont...



outro:

stăm de fiecare dată atunci cand vorbim/ în faţa unui ocean de neant/ incubezi momente care aprind într-un mod covalescent singura privire în golul oglinzi/

*ne întindem picioarele prin eşenţa cafenie a ceaiului chinezesc

deplasaţi în adâncul norilor/ printre acorduri de albastru/ doar secundele din sentimentul căderii ne găureşte

în piept prăpăstii -

melodramă în irisul depărtărilor//


vineri, 29 iunie 2012

backusian autonomy

printre perdele doar părțile
tale anatomice  
lezate de construcțiile
adonice - cristalin
bronzat în soarele existenței -
mai trec de sentința depărtărilor
interioare.

gravezi în palmele
heruvimilor scenarii de film
mut.

într-un fel straniu doar orizontul ne mai
unește...



vineri, 15 iunie 2012

diformă bahica. poem in ritm backusian v.0.01 - OP 2.

ești o ploaie diformă
farfuriile lăsate pe masa de afară
își contopesc moleculele
cu oceanele din pielea ta

ești o masă in-formă
răstorni
una-după-alta
valurile din depărtările
amorului meu clandestin

esti
vioară antropoforma
ritm de dulceață
in
Allegro.

Andante.

Allegro.


duminică, 10 iunie 2012

dincolo de aparența secundei

dincolo de prezența secundelor prin părul tău
oarecum scăldat în momente de mișcare își fac cuib note
de scherzo - dincolo de lacurile de înțeles din irisul smaraldin
oceanul îmi spune că te alcătuiești asemeni unui adonis -


tatuat cu miros de iarbă
si serafimi timizi
brațele tale cuprind orizonturile
privirilor mele
și le șifonează
în forme ciclice de hârtie



duminică, 29 aprilie 2012

Moment în liniște surda

azi nu aud
cum rând pe rând
în rând de sare
copacii nasc prin
vârfurile frunzelor
momente de adagio
în simfonii lacustre

azi nu aud
replici de actori
muți
și esteți
obosiți
de traumă
/
eu nu aud


duminică, 22 aprilie 2012

elefantul de hârtie

îmbrac cu hârtie creponată
degetele serenisime ale zorilor
din apusurile irisului tău
lucind în tăcere

orele confuze costumate
în perioade de carnaţie
trec alene pe lângă noi
+
lasă nişte urme de tuş
pe lângă orizonturi

doar  elefantul de hârtie
îşi mai flutură urechile prin spaţiile de ceară

miercuri, 18 aprilie 2012

perna de aruncat pe fereastră



perna de aruncat pe fereastră este instinctul de a liniștii ape agitate -  de pietrele pe care le arunci în mine
ești viciul de care vreau să renunț, dar nu o fac niciodată pentru că știu că mi-e  imposibil
merg mai departe
pe trunchiul corpului tău îl îmbrățișez în fiecare seară, amândoi aruncăm cu pietre holografice prin locurile din încăperile tale vaste
Există, cred, în tine un parfum difuz de poezie pe două picioare, nu ne-am aprins niciodată atât de ușor,ne ținem cu dinții de un vânt absent în propria-i lumină orbitoare.

luni, 19 martie 2012

poezie în seară, afumată de primăvară beată sau a doua zi după Denisiadă


îmi păstrez degetele prin carnea ta
rătăcită prin vântul primăverilor
mi-am spus că pielea ta e rece pentru că
îmi vezi pentru prima dată ochii
în fiecare seară
încă de la începutul timpului...
 //
ți-am împletit în fire de ploaie
părul mult prea scurt pentru a fi
împletit
 //
e seară, trăim la aceiași masă
din lemn masiv
fumăm țigară după țigară
după țigară
nu știm dacă amandoi gandim ceea ce defapt
fiecare în parte gândește
(dar nu spune)
//
construiește în zăpada din mine
locuri în care ouăle să poată să fecundeze
sau poate ar trebui să fac eu asta
prin tine
cu tine
în tine...

vineri, 16 martie 2012

Denisiada.op: 2/2

îmi dansezi printre degetele albastre de frig
avioane făcute din hârtie
ai un minunat fel de a spune că sunt aici!
prin tavanul diurn doar apa ne răcorește în acest ținut
în permanență canicular
mi-am dorit să stăm întotdeauna suspendați pe un pat
atemporal, din mătase răcoroasă, alb imaculat.
cu baldachin renascentist îmbrăcat în sute de perdele
timid de vaporoase
îmi închipui că erai gol,
tu, înger carnal
trupul foșnea plăcut sub mângâierea lacomă a așternutului
trupul tău compune o simfonie de parfumuri, astăzi miroși ca un minunat buchet de iasomnie
trupul tău este lapte
ți-ai dorit dintotdeauna o casă a ta, care să fie a noastră
plină cu cărți, să existe în  permanentă impresia romantică
că eu îți cânt în fiecare seară divin la pian
chiar dacă eu realmente nu știu sa cant la pian
te rușinezi pentru că știi că îmi dau seama că gândești asta
să pictez pentru tine doar pentru că eu sunt pictor
ne dorim amândoi ceea ce fiecare dintre noi dorește în parte
mi-e teamă că dorindu-ne prea mult nu ne vom întâlnii niciodată mâinile
altfel de ce ne-om fi oprit doar la a nu ne întâlnii?!

miercuri, 14 martie 2012

marți, 13 martie 2012

eter.diurn

sunt ținuturi întregi
acoperite de ceața pleoapelor tale
în aceste ținuturi lacustre
doar visul mai germinează
halouri în neant
//
doar tu, liber
și fără de lanțuri
agonizezi existența -
îți întinzi aripile în cele patru colțuri
ale paradisului
îți ridici degetele în aer -
zămislești tot
cuprinsul...

luni, 12 martie 2012

de.but

e debutul cercului solar,
acea scurgere din bomboanele
timpului -
prin bețele din lemn
dulceața îmi lipește degetele
și fulgii din cerealele
ochilor

non-fermoar

e cântecul pernelor triste
fără fermoar
din care vata de sticlă
repugnă spre interior

//

implozie în viscere
și curcubeul
îți decorează
frunțile

marți, 6 martie 2012

drama momentului etern

înot prin canicula
minții tale...
fiecare gest îmi
spune că ești tot mai aproape de absolut...
//
decolez de pe porii tăi
luând din zbor
doar sinestezia
chipului tău
în
acvatinta...


luni, 5 martie 2012

moment în ipsos

torni în fiecare zi în forme de
buburuză lut topit
de fiecare dată o buburuză se crapă,
nu de fiecare dată aceiași
//
doar soarele din vârful degetelor tale
poate să înțeleagă de ce prin
alcătuirea apei
praful devine formă
diformă...
//
azi ai turnat în mine...

visare în luna Inocențiu...

//
lenevesc suspendat între momente
de plapumă
fulgii din pernă foșnesc imaginar
asemeni îngerilor care îți spun povestea
în fiecare seară//
îmi așez picioarele reci pe spatele tău -
din acest loc singular
îți proiectez
prin pleoape
filmele uzinelor de
vise...
//
mi-e teamă că o să adormim cu fereastra deschisă...
//

duminică, 4 martie 2012

ultima copilărie.adagio.op: ∞

e somnul ultimei copilării,
acel moment în cerneala
degetelor//

îmi aduc aminte de sugativă
și felul straniu în care
nu o mai folosim acum
de mirosul de obiect didactic
trecut de frenezia secularului
e somnul în somn
îți apăs tastele părului
parfumat de frigul albastru
doar pentru că vrem să ne întoarcem
în realitatea
imaginară//

...

vineri, 2 martie 2012

moment în ciocolată

azi mi-am dat seama că porți în piept monstrul copilăriei
ai adunat ciocolata de pe jos și ai vrut să o arunci
prin ținuturile iscusit împletite de particule din praf,
te-am oprit să-ți spun că ciocolata se poate mânca și de
pe jos...
iar monstrul copilăriei ți-a zâmbit, punându-mi în palmă,
rând pe rând trei bucăți de ciocolată albă...

marți, 28 februarie 2012

o liniște surdă

valuri de zăpadă. sunt crengi ale căror arcuire melancolică în fața vântului uscat pleznesc în construcția lor intimă.
printre cimitirul de vreascuri și diverse urme necunoscute doar lumina amplifică sentimentul cum că pământul transpiră de atâta frig...le privesc cu indecentă prin fereastră cuprins de nevoia de a vorbii singur, ceasul îmi arată ora 1:23, dar e defapt ora 00:23, obișnuiesc să-mi setez ceasul astfel, cu o oră înainte, fără vreun motiv anume...
în fiecare seară aprind lumânări, peste lumânări, peste lumânări stârnit până la delir de mirosul de ceară arsă evaporată și depusă pe dinăuntrul corpului meu. e nedrept că lumânările nu țin o eternitate, focul le mistuie efemera alcătuire.

miroși a lapte...te-am strâns de atâta ori în brațe și de fiecare dată ai mirosit a lapte, a dulce, doar când te supăram emanai un delicat miros de caramel...
uita-te în jurul nostru, sunt atâtea valuri de zăpadă...te aștept în fiecare zi afundat în fotoliu, cu privirea pe tavan căutând suave jocuri de lumină, îți aud pașii pe parchetul rece și vocea salutară care mă ceartă că lenevesc astfel, într-o debusolare atemporală de fiecare dată ascultând din concertele Goldberg de Bach. Ai de fiecare dată impresia, greșită dealtfel, că nu te ascult...dar te ascult mai mult decât crezi tu. te ascult cum te lași cuprins de Morpheus sau Hypnos sau oricare fiu al lui Nyx în fiecare seară, te ascult cum foșnești de sub așternutul cald, cum fiecare celulă compune doar pentru auzul meu mirobolante concerte în adagio, îți ascult bătăile inimii care asemeni unui delir corybantic îmi reverberează simțurile. te ascult când taci adâncit în lectură. îți ascult pleoapele dese, respirația plăpândă, mâinile când îți aranjezi părul...

e ora 01:57, dar e defapt ora 00:57 - acum îți miros parfumul din vetiver pe care îl porți de fiecare dată înainte de culcare. îți ascult pielea cum foșnește asemeni unei zile de toamnă, azi ai adormit cu perna în brațe...



eter.laptic

i-am spus îngerului să-mi aducă
în fiecare zi
timp de milenii
ciocolată din firele trupului tău
împins cu forța spre absolut
de acolo, din infinitul tău lăuntric
reușești să deplasezi în mine cărămizile
eterice

prăfuite de zbor
benevol

doar roua se așează printre degetele tale
cerate
îți sorb din palme parfumul...


te privesc în imaginea mea lăptoasă

duminică, 26 februarie 2012

Piei de pâine

te arcuiești sub oglindă
asemeni prafului depus static pe mobilele incolore/îmi programez ceasul să sune în fiecare dimineață/
la aceiași oră mută/depășesc limitările trupului tău frământând făină în abdomene de adoniși fericiți/
mi-e teamă că pâinea nu o să crească îndeajuns astfel încât să-ți coacă privirea...

Rimmel

mi-e noapte prin labirinturile
epidermei -
domeniul himerei în care îngerii
îmi ascut creioanele iridescente...
tu obișnuiești să culegi florile lemnoase
și să le lipești pe bucăți de
hârtie transparentă...


îmi umezești trupul cu saliva
gurii tale
astfel încât să-mi poți lipii
prin piele o sumedenie de pleoape
vopsite în rimel nuanța Noir hypnotic



sâmbătă, 25 februarie 2012

Trupe.stick

purtai în tocurile picioarelor tale
orologiile unghiilor
aici se bat secundele în stampe prin care îmi atingi seara porii prin mișcări sacadate
de cameleon
mă privești în reflexia cafelei,
departe de a înțelege de ce,
e dimineață - timp în timpan pentru
priviri pătimașe


stau suspendat
deasupra ta
susținut de norii
pieptului tau...

Deka.meron.ic

erau perioadele ploilor fecunde
îți ascundeai picioare prin cenușa
despicată de ceasurile nopții
din când în când prin ferestre
fluturi de epidermă își așează
paloarea...
miroși a lapte
ți-am scuturat de pe umeri
straturi groase de liniște,
era liniștea prafului depus
în lumină
o lumină textuală

îmi așez picioarele lângă ochii tăi/strălucire de apă/și orizontul ne cuprinde în pântecul lui masculin/mi-e teamă că de fiecare dată când rămânem singuri timpul o să-și strângă pleoapele în jurul nostru/și o să ne posteze pe zidurile uitării colective, să rămânem suspendați undeva în sarea din caramel/ înghițiți de propria salivă rupestră//

miercuri, 8 februarie 2012

wake up call

mi-am deschis ochii râncezi de plăcerile somnului într-o lumină de iarnă canceroasă
am stat un moment nemișcat, nesigur unde ma aflu, ce încăpere, de ce lenjeria e rece
de ce lumina filtrează mici particule de epidermă prin aer și le așează
static pe mobile,
îmi simt picioarele reci...?

rond nocturnal

îmi număr genele care-mi cad, pe cele care pot să le prind le așez în ordine alfabetică într-o cutie de chibrituri.
Azi am așezat cărțile pe podea, nu mai au loc în bibliotecă, stau călare una peste alta.
Veioza purpurie aruncă într-un colț de încăpere halucinate jocuri de umbre...-... e musca libertină, prostituata aerului, în deplinătatea rondului nocturnal, filează metempsihotică sticla becului fierbinte. Produce parfum de larve prăjite...

luni, 6 februarie 2012

spectral

Încep să visez, sub pătura de un verde murdar, îmi rătăcesc într-o ordine anatomică, un amalgam de oase și piele, asudată, înroșită, bolnavă de atâta stătut. Pe fereastră lumina stradală îmi desenează pe suprafaţa pleoapelor închise felurite jocuri cateodată incandescente, câteodată se preface în atmosfera dată de lumânările dintr-o catedrală.

sens in non-sens


Îmi pierd sensul printre cuvinte. Literele ruginesc, îmi ruginesc solzii, de multe ori îmi afund ființa prin ținuturile lacustre ale propriei disoluții. Îmi rămân doar crâmpeie din aripi, fulgi dintr-o credință seculară, sclipiri de ametist… se întâmplă de multe ori să rămân în fața monitorului și să nu știu a scrie nimic, și de mai multe ori se întâmplă să nu ştiu cine sunt, si ce rost îmi au emanaţiile…mi-e greu sa privesc la mine ca la ceva important, sau sa mă privesc retrospectiv într-o lumină favorabilă. Întreaga existență îmi apare ca o iluzie, existența mea, toţi cei care mă înconjoară sunt mai veritabili decât mine. Câteodată ating obiecte ca să le contemplu suprafaţa, sau tragă adânc aer în piept pentru a înmagazina mireasma pentru mai mult timp…câteodată stau pe canapea, și nu fac nimic ore în șir, doar stau, si nu mă gândesc la nimic, și în nimicul meu sunt trist… câteodată încerc sa mă mișc și nu pot, sunt paralizat în fața vidului… de fapt cred ca vidul e o definiție obscură a ceva ce nu ne sperie întratât de mult pe cât ne fascinează… Câteodată aprind lumânări, multe lumânări.
Azi e lună plină, deci, prin urmare nu o să pot sa dorm… Nu fac nimic. Băltesc. În casă, mireasmă de cafea proaspăt zdrobită. Mama în bucătărie, frământa aluatul pentru nelipsitele clătite de dimineață. Lumina intră prin haloul de deasupra chiuvetei. O lumină prăfuită. Pe masa ceapa tăiată mărunt, câteva flacoane cu pastile, piper. Ziarul de acum o săptămână, aruncat pe un spătar de scaun, pe scaunul meu. E toamnă, afară e ceață, doar vârfurile copacilor se mai vad, astfel încât nu îți dai seama dacă sunt timizi pentru că se ascund, sau sunt timizi tocmai că își arată coronamentul atât de puțin. Ies pe verandă, e rece, simt cum frigul îmi sărută buricul degetelor, le cuprinde în vraja lor cadaverică și le învinețesc. Stau nemișcat, prin atmosferă heruvimi cern apă sub presiune, o pulverizează printr-o sită cerească. Vizualizez… Pe deasupra caselor, în această mare de acoperişuri stacojii, toamna târzie o să acopere tot mai mult cu burniță sidef bucățile de țiglă, poate doar în jurul hornului, din cauza căldurii o să se facă lipsită...

manifesto

deschid un doc. nou...si astept...ca si cum insiruirile de cuvinte ar trebui sa apara automat...
nu o fac insa...nu lasa nicio urma...imi asez degetele pe taste...fiecare tasta are muzica ei...
o claviatura...si pianul canta...imi canta sonate...

inger de ceara...mi-ai zambit intr-o seara, asteptand o ora clarul de luna...si parcul imens te cuprinde...
te arunca in ploaie...si te cuprinde din nou....si tu ma cuprinzi pe mine...
si mi-e rusine....stii, eu in rusinea mea sunt un tembel...iluzionat de o posibila afectiune...
e trist?
poate chiar asa este...
esti o poezie...alcatuita din tendoane, piele, si carne...toate isi dau intalnire pe linia unui schelet pentru a da nastere
unui adonis renascut...si privirea ta ascunde ganduri patimase...

intro.dement.ial.ism (e) 1

INTRO Un bătrân, pe o stradă obscură își târâie picioarele pe trotuarul de abanos, are în mână o sacoșă de culoarea muștarului, privește pleșuv și anevoie ritmul cu care propriile-i picioare freacă praful de pe trotuar. Alexandru e in fața oglinzii, e dimineață, chior de somn, își spală fața. O țigancă în trenul care duce spre Reșita ține în brațe un nou-născut.

in.exis.dementa.o1

Îmi scapă rațiunea printre degete. De prin beznă îmi sunt adunate sentimentele, la un loc cu necesitatea de a respira. Mi-e teamă că de fiecare dată când deschid ochii, dimineața, răsăritul de soare mult-visat e în văzduh asemenea unui petale veștejite de un soare negru. Pe crengile existenței mele stau agale dizolvate în amurgul trăirilor, neputințele mele, acum privindu-mă îmi repugna mila de care mă dedau. Sufletul mi-e asemenea unei note dintr-o melodie tristă, oricare ar fi aia… Îmi rătăcesc existenta printre lacrimi, trăiesc existența cu paloare și dorința unei posibile inexistențe. Aerul devine osândă, în acest cuib fecundez alene pătimitoare scenarii… Sunt la capătul existenței, nu ştiu altfel să-mi exprim incapacitatea decât așa, scrisă mai sus…