sâmbătă, 25 februarie 2012

Deka.meron.ic

erau perioadele ploilor fecunde
îți ascundeai picioare prin cenușa
despicată de ceasurile nopții
din când în când prin ferestre
fluturi de epidermă își așează
paloarea...
miroși a lapte
ți-am scuturat de pe umeri
straturi groase de liniște,
era liniștea prafului depus
în lumină
o lumină textuală

îmi așez picioarele lângă ochii tăi/strălucire de apă/și orizontul ne cuprinde în pântecul lui masculin/mi-e teamă că de fiecare dată când rămânem singuri timpul o să-și strângă pleoapele în jurul nostru/și o să ne posteze pe zidurile uitării colective, să rămânem suspendați undeva în sarea din caramel/ înghițiți de propria salivă rupestră//

Niciun comentariu: