marți, 28 februarie 2012

o liniște surdă

valuri de zăpadă. sunt crengi ale căror arcuire melancolică în fața vântului uscat pleznesc în construcția lor intimă.
printre cimitirul de vreascuri și diverse urme necunoscute doar lumina amplifică sentimentul cum că pământul transpiră de atâta frig...le privesc cu indecentă prin fereastră cuprins de nevoia de a vorbii singur, ceasul îmi arată ora 1:23, dar e defapt ora 00:23, obișnuiesc să-mi setez ceasul astfel, cu o oră înainte, fără vreun motiv anume...
în fiecare seară aprind lumânări, peste lumânări, peste lumânări stârnit până la delir de mirosul de ceară arsă evaporată și depusă pe dinăuntrul corpului meu. e nedrept că lumânările nu țin o eternitate, focul le mistuie efemera alcătuire.

miroși a lapte...te-am strâns de atâta ori în brațe și de fiecare dată ai mirosit a lapte, a dulce, doar când te supăram emanai un delicat miros de caramel...
uita-te în jurul nostru, sunt atâtea valuri de zăpadă...te aștept în fiecare zi afundat în fotoliu, cu privirea pe tavan căutând suave jocuri de lumină, îți aud pașii pe parchetul rece și vocea salutară care mă ceartă că lenevesc astfel, într-o debusolare atemporală de fiecare dată ascultând din concertele Goldberg de Bach. Ai de fiecare dată impresia, greșită dealtfel, că nu te ascult...dar te ascult mai mult decât crezi tu. te ascult cum te lași cuprins de Morpheus sau Hypnos sau oricare fiu al lui Nyx în fiecare seară, te ascult cum foșnești de sub așternutul cald, cum fiecare celulă compune doar pentru auzul meu mirobolante concerte în adagio, îți ascult bătăile inimii care asemeni unui delir corybantic îmi reverberează simțurile. te ascult când taci adâncit în lectură. îți ascult pleoapele dese, respirația plăpândă, mâinile când îți aranjezi părul...

e ora 01:57, dar e defapt ora 00:57 - acum îți miros parfumul din vetiver pe care îl porți de fiecare dată înainte de culcare. îți ascult pielea cum foșnește asemeni unei zile de toamnă, azi ai adormit cu perna în brațe...



Niciun comentariu: