luni, 6 februarie 2012

sens in non-sens


Îmi pierd sensul printre cuvinte. Literele ruginesc, îmi ruginesc solzii, de multe ori îmi afund ființa prin ținuturile lacustre ale propriei disoluții. Îmi rămân doar crâmpeie din aripi, fulgi dintr-o credință seculară, sclipiri de ametist… se întâmplă de multe ori să rămân în fața monitorului și să nu știu a scrie nimic, și de mai multe ori se întâmplă să nu ştiu cine sunt, si ce rost îmi au emanaţiile…mi-e greu sa privesc la mine ca la ceva important, sau sa mă privesc retrospectiv într-o lumină favorabilă. Întreaga existență îmi apare ca o iluzie, existența mea, toţi cei care mă înconjoară sunt mai veritabili decât mine. Câteodată ating obiecte ca să le contemplu suprafaţa, sau tragă adânc aer în piept pentru a înmagazina mireasma pentru mai mult timp…câteodată stau pe canapea, și nu fac nimic ore în șir, doar stau, si nu mă gândesc la nimic, și în nimicul meu sunt trist… câteodată încerc sa mă mișc și nu pot, sunt paralizat în fața vidului… de fapt cred ca vidul e o definiție obscură a ceva ce nu ne sperie întratât de mult pe cât ne fascinează… Câteodată aprind lumânări, multe lumânări.
Azi e lună plină, deci, prin urmare nu o să pot sa dorm… Nu fac nimic. Băltesc. În casă, mireasmă de cafea proaspăt zdrobită. Mama în bucătărie, frământa aluatul pentru nelipsitele clătite de dimineață. Lumina intră prin haloul de deasupra chiuvetei. O lumină prăfuită. Pe masa ceapa tăiată mărunt, câteva flacoane cu pastile, piper. Ziarul de acum o săptămână, aruncat pe un spătar de scaun, pe scaunul meu. E toamnă, afară e ceață, doar vârfurile copacilor se mai vad, astfel încât nu îți dai seama dacă sunt timizi pentru că se ascund, sau sunt timizi tocmai că își arată coronamentul atât de puțin. Ies pe verandă, e rece, simt cum frigul îmi sărută buricul degetelor, le cuprinde în vraja lor cadaverică și le învinețesc. Stau nemișcat, prin atmosferă heruvimi cern apă sub presiune, o pulverizează printr-o sită cerească. Vizualizez… Pe deasupra caselor, în această mare de acoperişuri stacojii, toamna târzie o să acopere tot mai mult cu burniță sidef bucățile de țiglă, poate doar în jurul hornului, din cauza căldurii o să se facă lipsită...

Niciun comentariu: