luni, 19 martie 2012

poezie în seară, afumată de primăvară beată sau a doua zi după Denisiadă


îmi păstrez degetele prin carnea ta
rătăcită prin vântul primăverilor
mi-am spus că pielea ta e rece pentru că
îmi vezi pentru prima dată ochii
în fiecare seară
încă de la începutul timpului...
 //
ți-am împletit în fire de ploaie
părul mult prea scurt pentru a fi
împletit
 //
e seară, trăim la aceiași masă
din lemn masiv
fumăm țigară după țigară
după țigară
nu știm dacă amandoi gandim ceea ce defapt
fiecare în parte gândește
(dar nu spune)
//
construiește în zăpada din mine
locuri în care ouăle să poată să fecundeze
sau poate ar trebui să fac eu asta
prin tine
cu tine
în tine...

vineri, 16 martie 2012

Denisiada.op: 2/2

îmi dansezi printre degetele albastre de frig
avioane făcute din hârtie
ai un minunat fel de a spune că sunt aici!
prin tavanul diurn doar apa ne răcorește în acest ținut
în permanență canicular
mi-am dorit să stăm întotdeauna suspendați pe un pat
atemporal, din mătase răcoroasă, alb imaculat.
cu baldachin renascentist îmbrăcat în sute de perdele
timid de vaporoase
îmi închipui că erai gol,
tu, înger carnal
trupul foșnea plăcut sub mângâierea lacomă a așternutului
trupul tău compune o simfonie de parfumuri, astăzi miroși ca un minunat buchet de iasomnie
trupul tău este lapte
ți-ai dorit dintotdeauna o casă a ta, care să fie a noastră
plină cu cărți, să existe în  permanentă impresia romantică
că eu îți cânt în fiecare seară divin la pian
chiar dacă eu realmente nu știu sa cant la pian
te rușinezi pentru că știi că îmi dau seama că gândești asta
să pictez pentru tine doar pentru că eu sunt pictor
ne dorim amândoi ceea ce fiecare dintre noi dorește în parte
mi-e teamă că dorindu-ne prea mult nu ne vom întâlnii niciodată mâinile
altfel de ce ne-om fi oprit doar la a nu ne întâlnii?!

miercuri, 14 martie 2012

marți, 13 martie 2012

eter.diurn

sunt ținuturi întregi
acoperite de ceața pleoapelor tale
în aceste ținuturi lacustre
doar visul mai germinează
halouri în neant
//
doar tu, liber
și fără de lanțuri
agonizezi existența -
îți întinzi aripile în cele patru colțuri
ale paradisului
îți ridici degetele în aer -
zămislești tot
cuprinsul...

luni, 12 martie 2012

de.but

e debutul cercului solar,
acea scurgere din bomboanele
timpului -
prin bețele din lemn
dulceața îmi lipește degetele
și fulgii din cerealele
ochilor

non-fermoar

e cântecul pernelor triste
fără fermoar
din care vata de sticlă
repugnă spre interior

//

implozie în viscere
și curcubeul
îți decorează
frunțile

marți, 6 martie 2012

drama momentului etern

înot prin canicula
minții tale...
fiecare gest îmi
spune că ești tot mai aproape de absolut...
//
decolez de pe porii tăi
luând din zbor
doar sinestezia
chipului tău
în
acvatinta...


luni, 5 martie 2012

moment în ipsos

torni în fiecare zi în forme de
buburuză lut topit
de fiecare dată o buburuză se crapă,
nu de fiecare dată aceiași
//
doar soarele din vârful degetelor tale
poate să înțeleagă de ce prin
alcătuirea apei
praful devine formă
diformă...
//
azi ai turnat în mine...

visare în luna Inocențiu...

//
lenevesc suspendat între momente
de plapumă
fulgii din pernă foșnesc imaginar
asemeni îngerilor care îți spun povestea
în fiecare seară//
îmi așez picioarele reci pe spatele tău -
din acest loc singular
îți proiectez
prin pleoape
filmele uzinelor de
vise...
//
mi-e teamă că o să adormim cu fereastra deschisă...
//

duminică, 4 martie 2012

ultima copilărie.adagio.op: ∞

e somnul ultimei copilării,
acel moment în cerneala
degetelor//

îmi aduc aminte de sugativă
și felul straniu în care
nu o mai folosim acum
de mirosul de obiect didactic
trecut de frenezia secularului
e somnul în somn
îți apăs tastele părului
parfumat de frigul albastru
doar pentru că vrem să ne întoarcem
în realitatea
imaginară//

...

vineri, 2 martie 2012

moment în ciocolată

azi mi-am dat seama că porți în piept monstrul copilăriei
ai adunat ciocolata de pe jos și ai vrut să o arunci
prin ținuturile iscusit împletite de particule din praf,
te-am oprit să-ți spun că ciocolata se poate mânca și de
pe jos...
iar monstrul copilăriei ți-a zâmbit, punându-mi în palmă,
rând pe rând trei bucăți de ciocolată albă...