luni, 19 martie 2012

poezie în seară, afumată de primăvară beată sau a doua zi după Denisiadă


îmi păstrez degetele prin carnea ta
rătăcită prin vântul primăverilor
mi-am spus că pielea ta e rece pentru că
îmi vezi pentru prima dată ochii
în fiecare seară
încă de la începutul timpului...
 //
ți-am împletit în fire de ploaie
părul mult prea scurt pentru a fi
împletit
 //
e seară, trăim la aceiași masă
din lemn masiv
fumăm țigară după țigară
după țigară
nu știm dacă amandoi gandim ceea ce defapt
fiecare în parte gândește
(dar nu spune)
//
construiește în zăpada din mine
locuri în care ouăle să poată să fecundeze
sau poate ar trebui să fac eu asta
prin tine
cu tine
în tine...

2 comentarii:

Anonim spunea...

capul meu-i o gara
e plina de amintire si goala de
fumul tau de tigara,
pluteste in ochii mei
si-mi goleste dorinta sa-mi arunc
gura si ochii
si falanga mea rece
in tine.
ma dezbraca privirea ta
de toata heroina din ochi.
ma imbraca tropotul vietii tale
cu haine de sevraj
gara mea fara trenuri..
dezbraca-ma de durerea ploilor
ce nu mai vin sa-mi curete
buricul degetului si
ridurile pleoapei
imbraca-ma-n tine.
capul meu-i un peron,
prin care treci sa-ti scalzi ochii
si-i inchizi pe-ai mei
;sa te aud doar in trecutul meu
care e acum doar un tropot mut/
vreau sa-ti fiu tigara
si spovedania de sambata intarziata

nathariel spunea...

sunt trecute momentele in alb!
ai o paleta de culori din care
rupi carne ca sa pictezi cu
soare
in spatiile noastre adolescentine
//