vineri, 25 ianuarie 2013

"Dedicated to everyone who wonders if I'm writing about them. I am."

literele au ceva din consistența demonicului, culorile semnelor de circulație îmi percutează privirea.

Dacă vreau să mor...așa o să mor. La volan, compresat printre fiare contorsionate...
Și creieri pe tapiserie.
Falange pe bord.
O să las un testament...prin care  să rog o galerie să expună mașina cu mine, mort în ea...

Ultima operă de artă...
Suprema  Mecanica
sau Amor între om și mașina
sau simplu, Amor Fati sau
Amor violat.
sau Car cu boi


Sfântul Sebastian străpuns de săgeți

Castraveții au formă falusiană, probabil undeva în subconștient o imagine arhetipală atașată sexualității patologice declanșează libidoul...

sau poate doar bat dealuri...

Sunt albastru pe degete
diametral-opus-concret-distrus

Când o să revin în Timișoara o să mă arunc în Bega
Stăteam ore întregi vara trecută gândindu-mă dacă să mă arunc sau nu...
Narcisiac, prin propria-mi reflexie tremurândă îmi spuneam să nu...
În vis, da, câteodată mă întorc în timp sa-l întâlnesc pe Kafka pe străzile din Arad.
S-ar putea ca din necesitatea de a nu mă simții inutil sau din necesitatea de a face ceva, să devin nebun.

Unde ți-e soarele, Cristi?
În plexul solar!
Și răsare sau apune?
Trebuie doar sa-mi ating pieptul

Soarele răsare și noaptea
pentru că băieții sunt ca florile...



M-am ascuns printre priviri inocente
și suflete-machete...
când de fapt  încerc să compensez nevoia de afecțiune cu multe dulciuri...

Indicatoarele de avertizare au un fel halucinant de a-mi sugera chinurile Gheenei, roșul se transformă în vâlvătăi stacojii.
Indicatoarele de reglementare sunt asemeni râului Lethe...uit totul...
Iar mașina de pe copertă - devine un Cerber...

Magazinul de la colț a rămas fără lămâi...
Mi-am făcut ceai, oare, câtă sare de lămâie să pun...?


și totuși...“… the world was a mess, but his hair was perfect”

marți, 15 ianuarie 2013

dimineața din testosteron

rătăciri de secunde, parafrazate prin spasme
și alcool decafeinizat - îmi sădesc
prin piei ruginite note cadaverice
de ancestral-sublim-pornografic

sunt taste ale căror materie se topește
sub greutatea degetului pianist,
logoped-ic fantezist

și ventricule umflate de 
testosteron-adrenalină-și-sulf
mi-am scris pe frunte o dramă existențială
e ceva ce poți percepe doar dacă
îți furnică clavicula...

rămân printre crâmpei de excitație
magistral-canceroasă
și particule dintr-un parfum de iarnă
danturat-tenebroasă

tristețea nu este general valabilă
se administrează doar în cantități infime
de avort afectiv și renunțări iluzorii
împachetată în bucăți de celofan
opac-maniac

Iubirea e asemeni unei vitrine cu bijuterii. Există o tentație inițială în opulența strălucirilor care te face să-ți arunci capul înainte, izbindu-te de luciul sticlei. Și înainte să-ți dai seama te lași cuprins de o dureroasă exaltare. Doar că aproape orice suprafață își pierde în timp exuberanța, cristalele se ciobesc, sau sunt pierdute, aurul se zgârie, se amanetează, sau e returnat. Cât despre diamante, ei bine, un lux pe care nu toată lumea și-l poate permite...



unde "u" marchează pirogravări în carne și "L" șoapte și degete care strâng cearceaful



duminică, 13 ianuarie 2013

logo(cu sau poate)poezie

Încă mi-e decembrie prin vene, un frig în canicula de plasmă și globule pălmuite de fumuri.
Mi-e în fiecare zi tot mai lene a mă agăța de -isme sau pensula îmbibată-n tuș.
Am dat foc unui teanc de cărți sau nu asta înseamnă să arzi în amorul artei fetișiste?
Să te alienezi în concubinaj, printre litere și cenușă.
Adorm tot mai greu, răscolit de un bang surd printre sinapse și alcătuiri de mielină, printre simulări de săruturi și dependentă de pixie stix fosforescent.
Fumez țigările doar până la jumătate și le ascund prin tot felul de locuri; prin sertare violate de praf, prin spatele tablourilor, prin setul de ceai din vitrina ceaușistă, prin cărți.
La presat, un ierbar în care lungimea chiștocului datează afectarea plămânului.
Cărțile cu țigară au un miros aparte de tipăritură sexoasă.
Miros de organ epuizat în trauma ejaculării de litere și forme vâscoase, translucide.
Prin inerență de lichid seminal și boxeri dungați, pictați cu alb.

Fugi printre țesături și esențe lemnoase, să-ți desenezi prin vene baieți cu vaste gene
și trenul sa-ți fie androgină cochilie.
Prin kafka și tomuri din jurnal și poezie.
Linii desăvârșite-diametral-ruginite și privirea fugitiva a companionului anonim, eviscerat de respirații adânc erotice și falusuri imaginar sincretice.


duminică, 6 ianuarie 2013

mental falus reloaded

imagini bruiate de călcâiele tale străvezii
doar corpul tău încovoiat mai are ceva din postura unei
lumânări aromate - de cadavre androgine
și bacterii virusate

aici se așează puful din aripile unui înger real -
departe de filmul expus intim într-o lumină unicelulară

îmi lipesc pe buze bucăți cubice din pielea ta scorojită
și năframă apocaliptică...

sau

doar corpul tău încovoiat mai are bacterii virusate
și lumânări aromate din aripi de înger real -
aici se așează puful...
imagini bruiate de cadavre androgine departe de
postura unui falus străveziu...

la călcâiele tale...

ceva din unicelulara lumină

și

filmul intim expus
într-o privire
concubină 

sâmbătă, 5 ianuarie 2013

consistență prin erecție

violat în fiecare dimineață
cu urme convexe și linieri frugale
de libertinaj cast și volatil-pornografic...

prin carne și lumini de semafor extraterestru
parfum de ”setează locația” 
și isme de stradă 
prin unghii scorojite
caniculă de efedrină
regulat prin sânge și porțelan 
prin pixel erect-concret-direct
doar lacrimi uscate-prăjite-furate
prin decențe superior-agale
și must înghețat de la prea mult soare
prin cețuri de atingeri 
prin culmile oaselor iliace
și blow-job făcut pentru
prosperitate
și palmele mele nu plâng
prin camuflaj de locuțiuni 
degerate
doar polițistul de la circulație 
mai pendulează cu pulanul în 
buzunar

promoții-oferte-locomoții
și posturi de radio cantate-n 
stații de taximetru derbedeu

prin coline-postulate-necrofile
doar limbul de cannabis-voit-sintetic
mai flutură poluții printre dinți
de politicieni prorogați o clipă
venetic

consist în erecții...


joi, 3 ianuarie 2013

Rupere de nori

de ce ne cad aripile de fiecare dată
când îmbrățișăm alte trupuri unilaterale?

luăm același tramvai în fiecare seară,
rupți de realitatea adâncă, de emfaza
zăpezilor ponosite și lumini exigent
claustrate

ne ruginim oasele prin zgomot de sânge
agitat și mit apolinic

răsăritul se voalează printre pori și
carne de lux, printre zori...
dar-fără-dar-și-poate instinctul de rupere
poate să lipsească
sau mai mult
să râncezească prin crăpăturile dintre
degete fragmentare,
dezinteresate de răzbunarea cărnii

mi-aș arunca privirea prin legende și
stâlpi de telegraf cu o bucată din pelicula
unui film mut în mâna stângă

parfumul metamorfozat în brațe de bărbat
persistă fără preget în memoria colectivă
a îngerilor traumatizați de gravitație și
de ambiguu

las umaniștilor viitoarelor ere dilema nașterii
de puf
în puf
prin puf și nori

totul ține de o anumită lumină textuală
în care conceptul nu reflectă odiosul ideilor

bucăți de instrumente indecise
necesare în disecția umbrelor
relevă moartea percepției...

o moarte de pene multilaterale.