vineri, 25 ianuarie 2013

"Dedicated to everyone who wonders if I'm writing about them. I am."

literele au ceva din consistența demonicului, culorile semnelor de circulație îmi percutează privirea.

Dacă vreau să mor...așa o să mor. La volan, compresat printre fiare contorsionate...
Și creieri pe tapiserie.
Falange pe bord.
O să las un testament...prin care  să rog o galerie să expună mașina cu mine, mort în ea...

Ultima operă de artă...
Suprema  Mecanica
sau Amor între om și mașina
sau simplu, Amor Fati sau
Amor violat.
sau Car cu boi


Sfântul Sebastian străpuns de săgeți

Castraveții au formă falusiană, probabil undeva în subconștient o imagine arhetipală atașată sexualității patologice declanșează libidoul...

sau poate doar bat dealuri...

Sunt albastru pe degete
diametral-opus-concret-distrus

Când o să revin în Timișoara o să mă arunc în Bega
Stăteam ore întregi vara trecută gândindu-mă dacă să mă arunc sau nu...
Narcisiac, prin propria-mi reflexie tremurândă îmi spuneam să nu...
În vis, da, câteodată mă întorc în timp sa-l întâlnesc pe Kafka pe străzile din Arad.
S-ar putea ca din necesitatea de a nu mă simții inutil sau din necesitatea de a face ceva, să devin nebun.

Unde ți-e soarele, Cristi?
În plexul solar!
Și răsare sau apune?
Trebuie doar sa-mi ating pieptul

Soarele răsare și noaptea
pentru că băieții sunt ca florile...



M-am ascuns printre priviri inocente
și suflete-machete...
când de fapt  încerc să compensez nevoia de afecțiune cu multe dulciuri...

Indicatoarele de avertizare au un fel halucinant de a-mi sugera chinurile Gheenei, roșul se transformă în vâlvătăi stacojii.
Indicatoarele de reglementare sunt asemeni râului Lethe...uit totul...
Iar mașina de pe copertă - devine un Cerber...

Magazinul de la colț a rămas fără lămâi...
Mi-am făcut ceai, oare, câtă sare de lămâie să pun...?


și totuși...“… the world was a mess, but his hair was perfect”

Niciun comentariu: