luni, 18 februarie 2013

([pixel]{poem})

degetele indică miezul nopții,
podul palmei îmi ajunge undeva printre nori
și aer rarefiat de ultima țigară aprinsă în 
fața somnului...
de acolo, de sus căzut în mine 
pot doar să tac...
îmi tastez pe frunte bucăți cubice de îngeri 
aureolați de murdăria din covor
și parfumul împrăștiat pe claviculă, în fața oglinzii
seară de seară
există o fascinație a pixelilor sonori
care-mi îmbie degetele 
la poli-amor
și sacadări de preludiu prin firele de păr...


vineri, 15 februarie 2013

piandepiele

îmi obosesc privirile, măcinate de căldura postumă
din așternut,

doar patul în versuri, de fiecare dată altul, niciodată același,
ne cuprinde lirismul din gene și degete -
o ploaie în...e-minor

(închidem ochii când adâncim un moment)

suntem imaginați până la refuz,
de atingeri caniculare
prin clapele din pianul de piele,
ce ne împinge spre a ne lega porii prin 
oceane de respirație și cutremur prin carne 
rezidă din dorința de a-ți asculta plăcerea,
iar tragedia e că trebuie să ne 
mulțumim cu auzul propriei plăceri... 


(...paturile și băieții din ele - niciodată aceiași)



marți, 12 februarie 2013

epifanie sub zero grade

iarna se sfârșește undeva în vârful degetelor de la picioare -
ramolite sub bumbac și căldura caloriferului îmbrăcat
în straturi de vopsea incoloră
mi-am făcut un ceai, aburește lângă veioza purpurie de pe noptieră
și nu pot face altceva decât să privesc cana decorată londonez
sau să adulmec vapori de mentă, catifelați prin aer,
apoi așezați în flori de gheață pe geam...

îmbrățișările există doar în tablouri,
hașurate în alb murdar, de linii intersectate
și textură de acrilic -
ai parte de ele doar atunci când accidental
îți cade privirea pe perete
sau când nemișcat privești în gol,
în golul propriei tragedii...
sau când ai pe cineva în vizită
și-ți remarcă tablourile.

iarna se sfârșește acolo unde vrea ea,
prin lemnăria ceaușistă
sau aerul pe care-l respiri
prin țigara fumată pe balcon, la minus
cincisprezece grade în boxeri
prin pielea care se contractă și te sugrumă
să tușești convulsiv

iarna te face să simți că trăiești
până când începe primăvara,
sau mori...



duminică, 10 februarie 2013

matinal prin gene

ne-am deschis ochii într-o dimineață
transparentă, voalată de forțări prin degete
și poftă de ciocolată...
sfârșim de fiecare dată îmbrățișați...
de prea mult alb și toamnă în privire
de miros de ceai și pâine prăjită cu unt

de atingeri melodramatice pe sub pătură
și ursul din pluș care negreșit doarme încă
între noi...


vineri, 8 februarie 2013

andante prin carne

în urmele lăsate prin cearceafuri
căldura ne macină extremitățile
reci și obosite în tragedia
degetelor albăstrite cu metil
de privire...
sunt zile în care nu ne ridicăm din pat
în care uităm de cafea
sau nu avem nevoie de fumul din țigară...
în care perdelele rămân nemișcate
iar alarma pornește din cincisprezece
în cincisprezece minute
fără ca nimeni să o întrerupă

și nimeni nu ne întrerupe pe noi...
setați prin aburi și catifea
a mirosi pori de lapte
sau umăr piersicat
prin preludii de foșnete
și
sonate de piele



(oamenii uită să îmbrățișeze,
să-și aproprie alte trupuri de piept -
gratuitatea prin care trupul se lasă
sărutat
și sărută la rându-i...)


miercuri, 6 februarie 2013

{noli me tangere}

înecat cu scrum și
lapte turnat până la refuz în cafeaua
din fiecare dimineață
îmi scriu cu greu butonând taste negre
odiseea tandreților imaginare, organizate la infinit, în ordine alfabetică
și după intensitatea atingerilor.

există o sumedenie de atingeri,
atins de dimineață
atins de piele
atins de petale
atins de alte atingeri
încrucișate
răstignite
de căldură
sau răceală
atingeri fugitive
atingeri din privire
atins accidental
atins de buze și rouă
atins de a atinge
atins de seară, de pătură
sau de ursul de pluș, strâns în brațe,
atins de reverie sau extaz
atins de boală sau atins de prin a atinge.

așa cum atingi oamenii din tramvaie,
prin alcătuirea intimă de țesături
și pori dilatați de vară incertă
așa cum atingi pleoape și clavicule
în dans contopit prin carne și sânge
așa cum atingi florile spre a le rupe
și priva de esență și parfum
așa cum atingi cărțile cu tipăritură
buimacă și proaspătă, colorându-ți
buricul degetelor
sau delicat - cărțile pe care anticarul
le vinde la suprapreț, mimând o prețiozitate
exagerată a obiectului fals consacrat...
așa cum onanistul se atinge
ating ferestre condensate prin cearta dintre
timpul de afară și timpul dinăuntru,
prin încăperi cu fum și picioare reci...

așa atinge-mă


luni, 4 februarie 2013

Sugar-free boys

Amorul se împarte la fiecare colț de stradă,
ambalat în hârtie norvegiană,
parfumat ieftin-clandestin
...cu sudoare și bitum....

(prin subsoluri nocturnale, miscări lubrice
de șold și pulsiuni scopice
doar sexul se întărește explodând rațiunea
îmbrățișărilor...)


Ne scoatem degetele la mezat,
captive printre vrafurile de cărți,
slalom prin cuvinte tipărite pe piele
și negocieri eșuate cu anticarul...

Ceva-mi vibrează asemeni
unei corzi...
întinsă la maxim,
gata să se rupă în oceanul
de mișcări colective
și atingeri
eruptive.

Te-ai apropiat de margine,
pregătit a-ți arunca genele
prin carne și apartamente goale.

Trăiesc într-un conglomerat
de iluzii...
și flori.