marți, 12 februarie 2013

epifanie sub zero grade

iarna se sfârșește undeva în vârful degetelor de la picioare -
ramolite sub bumbac și căldura caloriferului îmbrăcat
în straturi de vopsea incoloră
mi-am făcut un ceai, aburește lângă veioza purpurie de pe noptieră
și nu pot face altceva decât să privesc cana decorată londonez
sau să adulmec vapori de mentă, catifelați prin aer,
apoi așezați în flori de gheață pe geam...

îmbrățișările există doar în tablouri,
hașurate în alb murdar, de linii intersectate
și textură de acrilic -
ai parte de ele doar atunci când accidental
îți cade privirea pe perete
sau când nemișcat privești în gol,
în golul propriei tragedii...
sau când ai pe cineva în vizită
și-ți remarcă tablourile.

iarna se sfârșește acolo unde vrea ea,
prin lemnăria ceaușistă
sau aerul pe care-l respiri
prin țigara fumată pe balcon, la minus
cincisprezece grade în boxeri
prin pielea care se contractă și te sugrumă
să tușești convulsiv

iarna te face să simți că trăiești
până când începe primăvara,
sau mori...



Niciun comentariu: