miercuri, 3 aprilie 2013

Anthurium austral














(starea de fapt ți-e diformă)
prin boreale în așternuturi
și catedrale de priviri
care se sfârșesc la marginea patului autumnal
și încep odată cu frunzele căzute,
lipite de talpă...
frunze aduse până în dormitor,
așezate printre pori, au ceva din
parfumul toamnei-bărbat...
ne înfigem degetele prin ceară, trasând linii
în sus

prin abandon petale albăstrite de
căpruiul ochilor devorează cerul
la fiecare atingere plângi printr-o muzică auzita prin carne
răspândind pudori prin deschiderea florilor,
purtăm aceiași haină, transpirați în melodrama
existenței,

bucăți din lumină ne strălucesc în piele -
ca interiorul unui cufăr cu faină
și șoapte precare
(măcinat de umezeala clipei îmi întinzi mărul adamic)

amândoi lezați de hegemonia respirației

și ciocolată aerată pe buze

și sare.




Niciun comentariu: